Nivelul oxigenului dicteaza evolutia vietii pe Pamant
Scris de Daniel Ionascu
Variatiile nivelului de oxigen in atmosfera au contribuit serios la evolutia vietii pe Terra, permitand colonizarea uscatului de catre vertebrate, gigantismul insectelor si al dinozaurilor sau cucerirea continentelor de catre conifere si plantele cu flori.
In ultimii 400 de milioane de ani, nivelul oxigenului a variat considerabil fata de nivelul actual de 21%. Cercetatorii de la Royal Holloway, University of London si The Field Museum din Chicago au analizat proportia de mangal pastrat in carbune pentru a masura cat oxigen a existat in trecut.
Pana acum, cercetatorii se bazau pe modele geochimice pentru a estima concentratiile de oxigen. Dar exista mai multe modele, fiecare cu discrepante mari si fara vreun raspuns clar de a rezolva problema. Toate modelele sunt de acord ca acum 300 de milioane de ani in Permian, nivelul oxigenului atmosferic era mai mare decat azi.
Concentratiile mari au fost legate de gigantismul insectelor, libelula Meganeura ajungand sa aiba o anvergura a aripilor de peste un metru. De asemenea, unii cercetatori cred ca marile concentratii de oxigen au permis si vertebratelor sa colonizeze pamantul. Oxigenul a ajuns in mari cantitati dupa ce plantele au colonizat uscatul, ceea ce le-a permis apoi sa produca si mai mult oxigen. Dar nu numai asta a fost efectul, ci si “ingroparea” unor cantitati mari de dioxid de carbon in sol.
Dr. Ian J. Glasspool de la The Field Museum arata ca nivelurile mari de oxigen sunt legate de foc. “La niveluri sub 15%, focurile salbatice nu se pot extinde. Totusi, la niveluri peste 25% pana si plantele ude pot arde in vreme ce la niveluri de 30-35%, cum se crede ca existau la finele Paleozoicului, focurile salbatice ar fi fost frecvente si catastrofale”.
Nivelul mangalului in carbune a ramas intre 4-8% in ultimii 50 de ani indicand ca oxigenul a ramas aproape de cei 21% de acum. Totusi au fost perioade din istoria Terrei cand procentul a ajuns la 70%. Ceea ce inseamna un nivel foarte mare al oxigenului si focuri distrugatoare. Aceste intervaluri includ Carboniferul si Permianul din Paleozoic (acum 320-250 milioane de ani) si mijlocul Cretacicului din Mezozoic (acum 100 de milioane de ani).
“Este interesant ca acestea au fost epoci de schimbari majore in evolutia vegetatiei pe uscat, cu evolutia unor noi grupuri de plant, coniferele in finalul Carboniferului si plantelor cu flori in Cretacic”, spune Andrew C. Scott, profesor la Royal Holloway University din Londra.
Pentru el, adevaratul mister este de ce nivelul oxigenului pare a fi mai mult sau mai putin stabil in ultimii 50 de milioane de ani.
De notat si ca cea mai mare extinctie de vietati de pe Pamant a avut loc la sfarsitul Permianului. Atunci a disparut intre 80% si 96% din toate speciile marine si 70% din animalele de uscat. Cauzele sunt neclare iar cei mai multi inclina spre vulcanismul foarte mare.
Etichete: Carbonifer, Cretacic, evolutie, extern, insecte, Meganeura, Mezozoic, oxigen, paleontologie, Paleozoic, Permian, plante, stiri, studiu, vertebrate, viata
