Anticoagulam sau nu?
Scris de Horea Mihaltan
Inflatie sau deflatie este o tema viu dezbatuta in cercurile economice. Domeniul medical are si el dilemele lui, prezentand conceptii diferite de tratament chiar in cazuri in care se vorbeste de aceeasi boala. In Norvegia, de exemplu, exista dupa parerea mea o isterie in ceea ce priveste folosirea tratamentului anticoagulant. In Suedia in schimb acest tratament este folosit mult mai temperat. Cine are dreptate? Dupa parerea mea, ca intotdeauna, simptomul precum si logica elementara pe care fiecare medic competent ar trebui sa o posede. Tratamentul anticoagulant poate fi benefic si necesar, in multe cazuri asta neinsemnand ca este un tratament fara risc. In Norvegia, pacientilor cu angina pectorala sau infart miocardic tratamentul amintit le este oferit intotdeauna, ca sa nu spun impus.
Am avut pacienti cu hemoragii nazale, hemoragii intestinale percum si vezicale, care consumau Warfarina (medicament anticoagulant). Procedeul din Romania nu-mi este cunoscut. Poate vor fi cativa cititori care vor vrea sa-si impartaseasca experientele avute. Oricum, vreau sa mentionez existenta multor studii care nu arata nici o diferenta intre mortalitatea celor cu infarct tratati cu “aspirina” si Warfarina. Pentru a nu fi plictisitor, ma declar de indata adept al modelului Suedez in ceea ce priveste folosirea antigoagulantelor. Voi insira asadar cazuri in care aceste medicamente se folosesc in tara amintita: trombozele membrelor, fibrilatiile cardiace, trombozele cerebrale cu sau fara fibrilatii cardiace, clapele cardiace implantate, post infarct si angina pectorala. Din medicamentele insirate, inclusiv Plavix (inhibitor al agregarii trombocitare), Warfarina este cel mai potent dar si cel mai pericolos in ceea ce priveste hemoragiile. Un alt inconvenient al Warfarinei este monitorizarea continua al INR ( masura a prestatiei de anticoagulant a medicamentului). In practica de peste 20 de ani pe care am avut-o eu, am folosit tratamentul amintit conform celor ce urmeaza:
Tromboza membrelor: Tratament inceput cu Fragmina, Heparina nu se mai foloseste in tarile nordice. Se trece mai apoi la Warfarina si se continua tratamentul timp de 6 luni cu monitorizari de INR de la 1-4 saptamani, depinzand de individ.
Fibrilatiile cardiace care nu se mai pot converti: ASA (acid acetil salicilic) 75 mg odata pe zi restul vietii, in caz ca nu apar semne de ulcer.
Pacienti cu fibrilatiile cardiace care au fost expusi si unei tromboze cerebrale: ASA doza dubla fata de cea de mai sus si pe viata daca este posibil.
Pacienti cu clape ale inimii inlocuite, metalice mai ales: Warfarina cu INR tinut in jurul valorii de 3 – 3,5.
Angina pectorala precum si statusul post infart sunt tratate cu ASA 75 de mg doar in cazurile in care alte medicamentele antiangina nu dau efectul dorit.
Concluzie: Tratamentul anticoagulant, mai ales cel cu Warfarina, trebuie facut cu grija si administrat doar in cazurile in care el devine o necesitate absoluta. Se va evalua intotdeuna raportul beneficiu/ efecte secundare ale medicatiei, tinandu-se cont in acelasi timp si de starea fiecarui pacient in parte.
Horea Mihaltan este absolvent al Facultatii de Medicina Goteborg din Suedia. A lucrat in statul scandinav ca medic de spital si in Norvegia la un cabinet particular de medicina generala. De asemenea, a efectuat un stagiu de perfectionare de sase luni in capitala Chinei, studiind acupunctura la Beijing. In prezent Horea Mihaltan ofera servicii medicale de caritate in Romania si face consultatii in strainatate, atunci cand este chemat.
In Norvegia si Suedia bolnavii trec toti, chiar si cazurile de urgenta, prin cabinetul generalistului. Cabinetele particulare amintite sunt inzestrate astfel incat sa faca fata la tot ceea ce este necesar, pentru evitarea supraincarcarii spitalelor. Investigatiile de orice fel pornesc tot din aceste centre. Sunt spitalizati doar cei ce au nevoie de asistenta medicala continua sau operatii. Chirurgia minora se face tot in cadrul cabinetelor amintite.
Etichete: exclusiv, intern, opinii, sanatate, sfaturi medicale
