RENNE: Revista online

Fibrilatia atriala

Scris de Horea Mihaltan

Dedic acest articol mamei mele pe care o tratez cu boala sus numita.

EKG demonstrativ, normal sageata rosie, fibrilatie linie verde=dispatitia valurilor P. La aceasta se mai aduga o frecventa cu totul aritmica a complexelor, un lucru neilustrat desigur intr-un desen.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie. Are o incidenta de 1% la varsta de 50 de ani si una de peste 10% la 80 de ani. Incidenta fibrilatiei creste asadar direct proportional cu varsta.

Fibrilatia atriala poate fi:
–       Primara    (apare in mod spontan)
–       Secundara (spre exemplu: tireotoxicoza, intoxicatie cu medicamente etc.)

Din punct de vedere a durabilitatii, fibrilatiile pot fi:

–     Paroxismale (24 de ore pana la 7 zile)
–     Persitente (Duratie mai lunga de 7 zile)
–     Permanente  (Duratie mai lunga de o luna, de regula cronice)

Cauzele fibrilatiei:
–       Hipertensiune
–       Diabet
–       Fumat
–       10-30% din cazuri pot aparea fara o boala propriu-zisa a inimii (fibrilatii singuratice)
–       Stres psihic
–       Tireotoxicosa
–       Postoperativ
–       Insuficienta cardiaca
–       Probleme cu valvele inimii

Patogeneza:

Aparitia impulsurilor electrice circulare spontane sau provocate, in atriu, care au drept rezultat fibrilatiile. Acestea din urma pot duce la alte boli in cazul in care starea de fibrilatie nu este tratata corespunzator sau in cazul in care ea devine persistenta in pofida tratamentului aplicat. Exista totusi bolnavi care, desi tratati corect, raman cu fibrilatii permanente, asta chiar dupa incercari de convertire prin stimulare electica. In cazul acestora din urma medicul trebuie sa se straduiasca sa le mentina ritmul cardiac la nivel normal, cca. 70-80/minut,  putand astfel micsora considerabil efectele negative pe care fibrilatia le poate avea asupra organismului (infarct miocardic, infarct cerebral, cardiomiopatie etc.)

Simptome:

Exista o fatada de simptome care pot caracteriza o fibrilatia atriala. Ele devin desigur suplimentare simptomelor propriu-zise de aritmie, adica senzatiei pe care bolnavul o are simtind ca inima  nu-i bate regulat. Mai ales atunci cand  fibrilatia isi face debutul, venind de obicei cu un ritm cardiac exagerat, o frecventa a pulsului de 150-180 de batai pe minut. Aceasta stare il sperie de obicei pe pacient producandu-i panica, un lucru care nu face altceva decat sa porneasaca un cerc vicios: cresterea pulsului si a senzatiei de sufocare, cu si mai multa panica drept rezultat. Alte simptome pe care pacientul le poate avea sunt: senzatia de oboseala, dureri anginale, diureza crescuta, insuficienta cardiaca. Atentie! Exista totusi si pacienti care nu au nici un simptom, medicul putand sa descopere fibrilatii la un control de rutina. Acesti pacienti au insa de obicei un ritm al inimii aproape de cel normal, ei fiind din aceasta cauza mai feriti de efectele secundare ale fibrilatiei.

Diagnosticul fibrilatiei atriale poate fi pus chiar clinic de catre un medic cat decat rutinat. Palparea pulsului care apare a fi total neregulat, concomitent cu ascultarea inimii sunt de obicei suficiente. Cu toate acestea, rutina cere totusi efectuarea unui EKG, o investigatie care va dovedi diagnosticul prin afisarea tipica a unei inregistrari lipsite de valuri P.

Pe langa  EKG, mai ales in cazul persoanelor mai tinere se recomanda ecografia cardiala. Un EKG de efort este si el indicat in cazul in care medicul suspecteaza o cauza iscemica. Un EKG continuu timp de 24 de ore este inca o alternativa mai ales in cazul unui pacient tanar si mai ales la unul care se plange de atacuri intermitente.

Tratamentul:

Reinstituirea unui ritm normal, numit ritm de sinus, si reducerea frecventei cardiace sunt tintele spre care tratamentul fibrilatiei trebuie sa tinda. In cazul fibrilatiilor paroxismale convertirea se face de obicei automat, in decursul a maximum 8 ore de obicei, in 70-80% din cazuri. Un medicament care reduce frecventa inimii devine in asemenea cazuri mai mult decat suficient.

Verapamilul este un medicament pe care eu il folosesc foarte des si cu precadere, administrand de obicei persoanei afectate un bolus de 160 de mg. Dupa ce inima isi reia ritmul normal si regulat obisnuiesc sa reduc medicatia trepatat spre o doza minima si functionala.

In cazul pacientilor in varsta recomand un tratament pentru restul vietii. Asta pentru a putea preveni o eventual recidiva a aritmiei. Tratamentul medicamental nu poate totusi sa dea garantii in privinta unei recidive. Oricum, el poate diminua considerabil, din experientele pe care le-am avut, sansa unei noi si eventuale reveniri al acesteia. Alte medicamente pe care le folosesc, doar dependent de imprejurari, ma refer aici la eventual alte boli pe care pacientul le-ar putea avea sunt: sotalolul, in cazul pacientilor care au si simptome anginale, de exemplu, sau Digitalisul, in cazul in care pacientul ar avea tendinte de hipotensiune. Pentru cele cca. 20-30% din cazuri in care convertirea aritmiei nu se face in mod automat exista alte medicamente cu un efect documentat stiintific. Le voi insira in cele ce urmeaza numind si substanta activa, pentru a putea da astfel o sansa celor din Romania sa le recunoasca, indiferent de numele pe care ele le-ar putea purta in aceasta tara.
–      Flecainid (Tambocor in Suedia)
–      Propafenon (Rytmonorm in Suedia)
–      Ibutilid (Corvert in Suedia)
–      Amiodaron (Cordarone in Suedia)

In Suedia policlinic se foleseste doar amiodaronul, restul medicamentelor insirate trebuind sa fie instituite sub supraveghere continua si cu un pacient internat. Acelasi lucru devine valabil si pentru Cordarone (Amiodaron), asta in cazul in care pacientul ar avea si alte medicamente pe care le consuma. Acesta este codul de procedura din tarile nordice, alte tari putand sa le aplice sau nu. Aceste coduri se aplica tinand cont de posibilitate aparitiilor unor asa numite proaritmi maligne.

Convertirea electrica este ultima forma de tratament care se poate aplica fibrilatiilor. Codul de procedura suedez recomanda insa doar convertirea aritmiilor care sunt insotite si de alte simptome grave. In cazul unei fibrilatii “simple” in Suedia se recomanda doar tratamentul medicamentos, de tipul celui enuntat mai sus. Atentie! Unui pacient care va trebui sa traiasca cu fibrilatii din cauza lipsei de efect al medicamentelor convertitoare i se va da in plus si 160 de mg de acid acetil salicilic. Se va face asta pentru a-l scuti pe individ si mai mult de eventualele trombose care pot sa apara, in vasele inimii, in creier etc, in cazul fibrilatiilor atriale. In Norvegia exista o scoala care propaga un tratament anticoagulant mai intens prin intermediul unui medicament numit Waran (Warfarina). Tinand cont de riscul de sangerari spontane, (am avut pacienti cu sangerari nazale si vezicale) precum si de testele repetate de INR pe care administrarea medicamentului amintit le implica, eu unul am incercat sa-l evit pe cat se poate. L-am folosit asadar doar in cazurile in care aritmia a fost combinata si cu alte boli precum angina si sau infarct de exemplu.

In Norvegia evitarea Waranului se poate face doar cu consimtamantul pacientului, din moment ce in aceasta tara administrarea lui a devenit un fel de rutina. Fara a intra in amanunte vreau sa precizez ca mai exista si metode chirurgicale pentru tratamentul unei fibrilatii. Pentru cititorul de rand ele au insa o semnificatia mai redusa. Aceste interventii se fac in cazuri foarte speciale si destul de rar. Ca o consecinta, cele descrise pana acum acopera cu varf si indesat nevoile de cunoastere a omului de rand si chiar a unui medic, al carui subspecialitate nu este cardiologia.

Etichete: exclusiv, fibrilatii, inima, intern, medicina, opinii, sanatate, sfaturi medicale