Veriga-lipsa dintre realitatea cuantica si cea clasica
Scris de Daniel Ionascu
Operele SF sunt mici copii pe langa ceea ce ne poate oferi fizica cuantica atunci cand ne prezinta o realitate atat de intortocheata care poate face mintea terci.
O echipa de la Arizona State University crede ca a gasit usa pentru o vedere mai clara despre cum lumea noastra, “reala”, deriva din lumea cuantica.
Fizicienii numesc mediul nostru de zi cu zi drept “lumea clasica” iar obiectele au masa, inaltime, culoare, greutate, textura si forma. Lumea cuantica este cea a blocurilor elementare de materie – atomii. Acestia sunt combinatii de electroni si protoni si neutroni. Dar cea mai mare parte dintr-un atom, mai mult de 99% din el, este spatiu gol umplut cu energie invizibila.
Deci dintr-un punct de vedere cuantic, noi si lucrurile din jurul nostru suntem spatiu gol. Modul in care ne experimentam pe noi insisi si alte lucruri in lumea clasica este doar “o plasmuire a imaginatiilor noastre forjate de simturi”, dupa cum spune profesorul David Ferry de la Arizona State University.
De mai mult de 100 de ani, cercetatorii si inginerii s-au chinuit sa ajunga la un raspuns satisfacator despre veriga-lipsa sau podurile dintre lumile clasica si cuantica. Ce determina tranzitia? Cum “se alege” realitatea?
Studiul cercetatorilor e publicat in jurnalul Physical Review Letters. Acesta descrie tranzitia de la cuantic la real ca “decoerenta”, proces care implica o progresie evolutionista asemanatoare conceptelor lui Charles Darwin.
Teoriile numite “decoerenta” so “Darwinism cuantic” au fost ambele propuse de cercetatorul Wojciech Zurek, de la Laboratoarele din Los Alamos.
Conceptul spune ca starile cuantice, in care toate posibilitatile exista concomitent in acelasi timp, “colapseaza” intr-o gama larga de stari, care interactioneaza cu mediul. Acestea se cheama dispersie. Printr-un proces de selectie, alte stari cuantice (posibilitati) ajung la una finala si stabila care “se potriveste deajuns” (ganditi-va la supravietuirea celui mai adaptat in termeni evolutionisti) pentru a fi transmisa prin intreg mediul fara a se “colapsa”.
Acesta stari singure cu energiile cele mai mici se pot replica in forme cu mare energie si se pot observa la scala macroscopica in lumea clasica.
Etichete: decoerenta, evolutie, extern, fizica cuantica, stiri, studiu
