Sase filme care mi-au marcat existenta
Scris de Adrian Popa
De aceasta data nu am sa mai fac un clasament, pentru ca mi-e pur si simplu imposibil. Fiecare din filmele pe care vi le descriu a avut ceva care mi-a atins o coarda sensibila, m-a facut sa sper din nou in iubire, in prietenie, intr-un nou inceput sau sa-mi dau seama de cat de fragila este existenta, cat de relativ este de fapt tot ceea ce ne inconjoara.
Ele mi-au intarit credinta ca intotdeauna in viata o drama ii anuleaza efectul alteia, razboi versus dragoste si invers sau ca ne nastem singuri si asa ramanem de fapt toata viata, chiar si atunci cand strangem puternic in brate persoanele pe care le iubim si care ne iubesc.
Pelicula este rodul unei sclipiri de geniu a regizorului Michael Cimino. O drama brutala, realista, despre dragoste, razboi, canoane sociale si xenofobie. Este genul de film care iti da curaj cand esti la pamant si te intristeaza cand esti fericit. Cele doua parti distincte ale peliculei, viata intr-un mic orasel industrial si razboiul din Vietnam, sunt de fapt doua filme diferite. Unul despre viata unor cetateni americani de origine rusa, inchistati in canoane religioase, sociale si prejudecati si altul despre razboiul din Vietnam, despre cum cei ce lupta acolo si sufera, pierd mult si multe, dar totusi cad victime inocularii – patriotismul lor devine exagerbat. Si nu in ultimul rand, centrarea filmului pe un vechi joc mortal estic, ruleta ruseasca (care este de fapt laitmotivul peliculei), mi s-a parut fenomenala. Daca aveam pistol incercam si eu… Este insa suficient timp si pentru asta.
O metafora de la inceput si pana la sfarsit, un poem, asa as descrie in cateva cuvinte filmul regizat de Terrence Malick. Spaima in fata mortii, miile de soldati care mor pentru o palma de pamant in mijlocul oceanului, uitarea si tradarea soldatului care traieste cu moartea langa el de catre persoana iubita ramasa acasa, sunt motivele pe care actiunea este fundamentata. Pelicula mi-a dat impresia unei capodopere realizate migalos, cadru cu cadru. Atentia la detalii, replicile, tensiunea, toate sunt impresionante. Razboiul dezumanizeaza oamenii, ii lasa fara sentimente. „M-am uitat la baiatul acela murind si nu am simtit nimic… Nu imi mai pasa de nimic”, spune unul dintre eroii filmului. Am vazut The Thin Red Line de vreo cinci ori si stiu ca il voi mai vedea de cateva ori si in viitor.
Un film profund care te face sa te ingrozesti de faptul ca vreodata ai putea sa ajungi nevinovat intr-o inchisoare de maxima securitate. Tim Robbins a facut in Shawshank Redemption rolul vietii sale in pielea eroului principal Andy Dufresne. Nu am niciun dubiu. Scenariul este scris de un maestru fin al literaturii psihologice, celebrul scriitor Stephen King. Iar cand in distributie apare si Morgan Freeman, calitatea este aproape garantata. Pelicula subliniaza subiectele sensibile din inchisori, trecute de cele mai multe ori in plan secundar de o societate care vrea sa uite de cei care gresesc sau sunt bolnavi psihic: violurile si violenta, homosexualitatea, coruptia, modul in care perioadele lungi de detentie afecteaza oamenii, piata neagra care exista in aceste locuri (pentru un poster cu frumoasa Rita Hayworth, care sa-ti indulceasca trecerea timpului inre cei patru pereti ai celulei, trebuie sa faci sacrificii mari).
„Ar face bine sa merite. Sa se duca acasa si sa vindece o boala sau sa inventeze un bec care sa tina mai mult”, este una din replicile memorabile din film care pur si simplu nu-mi mai iese din minte. Iar fraza sintetizeaza sacrificiul pe care trebuie sa-l faca opt soldati, aflati aproape de lasarea la vatra, pentru a salva un singur militar. Insa nu orice soldat, ci unul ai carui trei frati au murit deja pe campul de lupta si care a ramas singurul copil al unei mame indurerate. Iar momentul in care in orasul pustiit de razboi in care il gasesc pe fiul ramas in viata tresare brusc pe melodia Tu est partout, cantata de Edith Piaf, mi-a zburlit efectiv parul in cap. Si sufletul mi-a tresarit zgribulit de emotie. Oau, ce putere magica poate sa aiba muzica… In dragoste iti accentueaza durerea, in razboi iti da speranta, liniste.
Comedie, drama, film romantic? Cate ceva din toate, desi o asemenea reteta, mai ales in cinematografie, este greu de „preparat”. Iar cand filmul mai este si o capodopera, realizarea indica geniul celui care sta in spatele ei – regizorul Robert Zemeckis. Este un film cu atatea mesaje, incat imi este greu sa le enumar pe toate. De fapt cred ca fiecare privitor gaseste propriile sale mesaje. Pentru mine Forrest Gump este o poveste tulburatoare despre complexitatea femeii, sex mereu greu de inteles de catre barbati si parca antagonic acestora, despre razboi, prietenie mai presus de orice, dificultatile intampinate de oamenii cu dizabilitati in societate, despre sacrificii, stilul de viata american si vointa. Forta filmului este dovedita de o expresie intiparita in mentalul colectiv. Cine nu recunoaste indemnul „Run Forrest, run!” (Alearga Forrest, alearga!)?
In timp ce vedeam fimul nu puteam sa cred cum un actor copil, Christian Bale tanar la vremea aceea, poate sa joace atat de profund, aproape perfect. OK, regizorul era maestrul Spielberg, dar totusi, performanta lui Bale parea ireala.
Empire of The Sun este in primul rand un film despre discrepanta dintre paturile sociale, despre cum razboiul spulbera barierele sociale ca pe niste castele de nisip, peste tot pe unde trece. Uitandu-te la film constientizezi brusc ceva evident, dar de care uiti adesea: in fata morti suntem cu totii egali. Tanarul Jim Graham, eroul principal, singurul copil al unor industriasi britanici din Shanghai, se rataceste in timpul exodului masiv al strainilor din oras provocat de apropierea trupelor japoneze si ajunge in lagarele de concentrare ale acestora. Trebuie sa se adapteze rapid, altfel moare, la fel cum se intampla cu multi dintre cei din jurul sau. Iar Gim este un supravietuitor – faptul ca nu constientizeaza ce i se intampla, imatur fiind, il ajuta sa scape cu viata din aceasta drama existentiala.
Etichete: cinematografie, dragoste, drama, filme, intern, opinii, razboi, stiri, The Deer Hunter




























