Stoichiţă şi Ţălnar, curbura destinului
Scris de Cătălin Tolontan
Dinamo a cîştigat meciul de la cabine, cum ar spune Halagian, pentru că jucătorii s-au echipat în acelaşi vestiar, lucru care nici acum, la încheierea meciului, nu e cert în privinţa steliştilor.
În timp ce oamenii lui Stoichiţă au intrat pe teren parcă în urma unui casting, “cîinii” au pus suflet. Şi sufletul i-a făcut mari. Lucian Goian a părut cel mai sigur fundaş din lume, Dolha era Mister Certitudine, tribunele au cîntat şi practic n-a părut nici un moment posibil ca Steaua să cîştige.
Sigur, nimic nu e decis, lupta pentru titlu s-a strîns incredibil, dar Stoichiţă pare tot mai izolat şi, în destule momente, neinspirat. A venit să suporte cu scepticism totul, dar totul e prea mult. Poziţia lui e atît de fragilă încît poate fi demis între o consoană şi o vocală, ţi-e şi frică să scrii, pentru că textul poate deveni oricînd inactual.
Asta în timp ce Ţălnar, care părea că nici nu va începe returul, se găseşte la ora la care stîrneşte legitima întrebare: oare revirimentul lui Dinamo nu are chiar nici o legătură că tăcutul şi discretul antrenor al “cîinilor”? Ba are, sigur că are!
Etichete: Revista blogurilor, Revista presei
