Factura omului nou
Scris de Cătălin Tolontan
Gazeta vă oferă azi o probă despre cum se cheltuiesc banii publici cu firmele agreate politic
Investigaţie de Mirela Neag, Radu Bichiş, Dan Brie, Marius Mărgărit, Ionuţ Petrişor şi Cătălin Tolontan
N-au reuşit cu experimentul Piteşti, dar le-a ieşit tocmai cînd nimeni nu se mai aştepta.
Au eşuat în a produce pe timpul vieţii oficiale a regimului omul nou, cel despre care Lucian Boia scria că în mitologia comunistă se naşte prin muncă fără bucurie, prin cedarea libertăţilor şi, în final, printr-o “omenire unificată şi uniformă”.
În decembrie 1989, tocmai generaţia “decreţeilor”, experimentul ginecologico-social destinată să confirme superioritatea numeric consacrată a omului nou, s-a răsculat, cerîndu-şi drepturile naturale.
Am crezut că am cîştigat. Am crezut prost!
E generaţia care a surprins Europa prin portretele din filmele lui Mungiu, Mitulescu, Puiu, Porumboiu şi Muntean. Sînt femeile şi bărbaţii de azi care, imediat după Revoluţie, au început să se pompeze pe ei înşişi în venele României, modernizînd-o într-un ritm devastator pentru viaţa proprie, dar asta părea puţin important, cuprinşi fiind de frenezia premonitorie a timpului scurt avut la dispoziţie.
E generaţia care a crezut că a cîştigat meciul.
Întîi factura, apoi contractul
Azi, Gazeta Sporturilor face publice confirmările oficiale ale unor nereguli flagrante în construcţia patinoarelor artificiale, despre care scriem de o săptămînă. E vorba, în total, de investiţii teleghidate politic în valoare de peste 1 milion de euro. Care au ajuns, în marea majoritate, la acelaşi consilier PD-L Gabriel Silagyi din Turda, ale cărui firme au strîns numai în ultimele 9 luni contracte de 70 de milioane de euro din bazine, patinoare sau drumuri.
Pe scurt. La Iaşi şi Călăraşi atribuirea s-a făcut prin cerere de ofertă, procedură interzisă de lege de vreme ce fiecare patinoar valorează 150.000 de euro.
La Suceava, contractul cu firma consilierului PD-L s-a semnat pe 23 decembrie 2009, dar banii fuseseră facturaţi din 21 decembrie. Cu două zile înainte de încheierea actelor.
Mulţimea oamenilor noi
Stranie lecţie de istorie a datelor!
Pe 21 decembrie, la 20 de ani de cînd Ceauşescu se baricadase în sediul CC pentru ultima zi a comunismului românesc, prin factura cu Seria MBSCJ Nr.030 / 21.12.2009 se stipulează consacrarea contabilă măruntă a omului nou. E un caz cît o furnică, desigur, dar aceasta este tactica omului nou!
Omul care nu se remarcă prin nimic. Omul care nu accede şi nici nu decade prin propriile fapte, omul pus de partid într-o funcţie pentru care nu are pregătire, dedicaţie şi pasiune, omul care se recomandă exclusiv prin faptul că aparţine unei entităţi care-l gestează ca personaj şi-l propulsează apoi în lume. Omul nou despre care scrie în Ziarul Financiar, Sorin Pîslaru.
Sînt zeci de mii de astfel de feţe indistincte în toate cluburile şi ministerele ţării. I-aţi văzut cu toţii la audierile parlamentare din cazul Ridzi. Veneau şi mărturiseau, senini, că nu ştiu ce fac şi de ce au fost angajaţi. Îi regăsiţi şi în această serie despre patinoarele făcute pe vremea Sorinei Plăcintă. Şi în vremea bazinelor care vor începe! Aceleaşi citate lipsite de răspundere, aceleaşi interviuri uluitoare cu oameni noi care nici nu clipesc atunci cînd sînt propuşi şefi peste companii cu bugete de sute de milioane de euro!
Rentele nu s-au dat nici azi
Sună telefonul chiar înainte de încheierea textului. E o fostă mare campioană. “Nu ne-au dat rentele viagere înainte de Paşte! Nici pînă azi nu le-au plătit. Am colege care trăiesc exclusiv din aceşti bani!”.
Aproximativ 500 de sportivi români, doar medaliaţii olimpici şi campionii mondiali şi europeni, unii dintre ei altfel muritori de foame, primesc 9 milioane lei vechi sau 12 sau 30 sau mai mult prin lege. Efortul lunar total al statului este de 300.000 de euro.
De la jumătatea lui 2009, se tot întîrzie. Banii pentru februarie, care trebuiau plătiţi pe 24 martie, nu au sosit nici azi.
“Am ajuns să simţim că cerşim renta! Sunăm în fiecare zi la minister, unde chiar şi lui Gabi Szabo i-au închis telefonul”, povesteşte, enervată, sportiva.
Altora, ca Iolanda Balaj sau Ivan Patzaichin, le e pur şi simplu jenă să sune. “Sînt Ivan, am 7 medalii olimpice şi 22 la Mondiale, ştiţi am încercat pe card şi…”.
Proşti am fost! Ei fac parte din generaţia despre care am crezut că va preda ştafeta biologică şi, în acel moment, România se va schimba. Duru Buşcu a scris în Caţavencu un text admirabil de sincer în care am crezut 100%. Proşti am fost!
Ce mai e de spus?
Se schimbă, dar altfel decît am sperat. Se schimbă sub stăpînirea fără trăsături a omului nou. Ce mai e de spus, între facturi, zeci de milioane de euro cheltuite şi vocea stinsă a foştilor boxeri, gimnaste sau atlete?
Cînd nimeni nu se mai aştepta, a apărut omul nou, triumful postum al comunismului. La capătul celălalt al firului, sportiva îngînă: “Pînă la urmă, pe cuvînt, mi-a mai rămas să mă rog la Dumnezeu, cum făceam înainte de concurs”.
Asta ar fi, într-adevăr, o altă surpriză! Ca omul nou să factureze şi să se trezească că sportivei i se împlineşte ruga.
Pentru că, dacă nu ştiaţi, “Dumnezeu vine la timp, dar niciodată cînd îl chemi”.
Etichete: Revista blogurilor, Revista presei
