Pretentia de a fi luat in seama
Scris de Daniel Ionascu
Intre un pahar de zaibar si o stire imi sare in ochi un titlu: „Revenirea bancilor la politica de a acorda bonusuri substantiale a infuriat clericii englezi”. Materialul, preluat din The Guardian, ii da inainte cum popii englezi acuza lipsa de pocainta a directorilor institutiilor de credit pentru rolul avut in declansarea crizei financiare. Ba mai mult, polemica remuneratiilor substantiale primite de bancheri si dilema daca acestia dau dovada indeajuns de remuscari a fost abordata de cele mai inalte niveluri ale bisericii.
Dar bine bre, Ghita Economistu’ se baga in altaru vostru si va zice de compozitia pascai sau modul de inchinaciune? Va zice vreun bancher cand sa-l sarbatoriti pe sfantul Iacov? Va trage vreun broker de maneca sa cantati cu o octava mai sus duminica in cor? Pai si atunci? De unde impresia pe mai-marii religiosi din Patriarhii/Biserici/Secte/Muftiate ca societatea trebuie sa-i asculte la fiecare deschidere de gura? De unde ideea ca ei chiar reprezinta ceva si daca reprezinta e eminamente bun? Sa purcedem cu un citat. „N-am auzit pe nimeni spunand: «Am gresit si toate principiile fundamentale pe care s-a bazat munca noastra nu sunt reale, sunt goale»”, a spus Rowan Williams, arhiepiscopul de Canterbury.
Pe langa neintelegerea crasa a unor fundamente economice de baza, cum ar fi faptul ca orice afacere din orice domeniu este un pariu (bancar, industrial, energetic, alimentar, turistic etc.), se ridica o problema si mai complexa.
Despre rolul bisericii/religiei. Pentru ca nu se mai poate tolera cu standardele duble. Avem doua posibilitati: 1 – ori biserica este o institutie privata; 2 – ori este un serviciu public. In primul caz, daca este institutie privata atunci nu are de ce sa se bage in viata altor institutii private si nici invers. Totul trebuie sa fie clar si delimitat iar religiile sa nu primeasca subventii, pomeni electorale sau discriminari pozitive in stat. Asa cum e la noi cu bani acordati prin ministerul Culturii, cu ore de religie predate in scoala, ceea ce le asigura baza de credinciosi si cu biserici construite pe banii statului de Guvern, primarii, consilii.
In al doilea caz, daca acceptam ca Biserica este un serviciu public dintr-o tara, atunci aceasta trebuie sa se supuna unor controale severe ale opiniei publice, sa elimine violentele de limbaj sau chiar fizice propovaduite (bataile dintre ortodocsi si greo-catolici sunt intrate in istorie in Romania), si sa elimine toate teoretizarile dovedite false de stiinta. Trebuie eliminati serpii vorbitori, tufisurile din care vorbeste Dumnezeu, legenda curcubeului ca legamant cu omenirea, ingerii capturati, scara care duce in Cer, ca sa exprim cateva din iudaism sau crestinism. Din islam trebuie exmatriculate bucatile cu 70 de virgine care te asteapta daca te arunci in aer, agresiunile la adresa altor religii sau homosexualilor. Desigur, exemplele sunt nenumarate si in alte religii, de la apologia sinuciderii (harakirii) in sintoism, supunerea absurda fata de imparat (confucianism), poetul criminal Milarepa (sfant budhist), Dumnezeu care locuieste langa planeta Kolob (la mormoni) etc.
Or tocmai Biserica este cea care ridica piatra, dupa ce cu mare ipocrizie face afaceri economice. In Romania vrea sa nu plateasca taxe pentru afacerile bisericesti, sau e plina de fosti securisti, debili mentali (vezi cazul lui Daniel Corogeanu ca a tras o „exorcizare” pana a omorat o maicuta) sau alte exemplare care vad „numarul Satanei” in cipurile din pasaport.
Nu e negat rolul moralizator al religiei, dar ca povesti si exemple date nu e cu nimic mai presus de Greuceanu, Fata Mosului si Fata Babei, Cei doi Boghici, ca sa enumar cateva din basmele romanesti, cu fapte la fel de extraordinare, cu rol moralizator dar pe care nu le venereaza nimeni. Intr-o discutie pe tema banilor si moralitati, organizata la catedrala St. Paul, vicepresedintele Goldman Sachs, Brian Griffiths, a explicat audientei ca publicul britanic trebuie sa invete sa tolereze remuneratiile deosebit de mari ale bancherilor deoarece acest sistem sporeste prosperitatea pentru toata lumea. Acest eveniment a starnit furori in presa, spune The Guardian.
Desi bonusurile sunt intr-adevar un factor pentru care bancherii occidentali prefera un risc mai mare, care a avut si el un rol, eu cred ca un sistem de compensare asemanator cu cel din bancile de stat din China e mult mai bun. Din pacate asta se poate intampla numai in cazul bancilor clasice si nu si in acele institutii care contin in holdingul lor si banci de investitii, fonduri private, fonduri speculative sau alte forme financiare.
Pentru astea rezolvarea nu e isteria bisericeasca ci reglementarea astfel incat bancile sa fie obligate sa detina mai mult capital pentru a acoperi eventualele pagube.
Dar asta nu da Bisericii dreptul sa arunce cu vina pana nu alege una din caile de mai sus. Nu poti fi in doua barci in acelasi timp si sa ceri sa fii tratat preferential.
Etichete: banci, Biserica, bonusuri, dezbateri, exclusiv, religie, rol, societate
