Aurora impresioneaza la Cannes – Interviu cu Cristi Puiu
Scris de Alexandra Badita
Dupa ce s-a spus ca “Romanii nu pot face filme proaste”, parerile pozitive ale criticilor la adresa cinematografiei romanesti par sa curga in valuri. NY Times i-a luat un interviu regizorului Cristi Puiu, dupa ce acesta a revenit in atentia publicului de la Cannes cu pelicula “Aurora”.
Evolutia productiilor romanesti a uimit presa engleza. Cristian Mungiu a castigat premiul Palme d’Or in 2007 cu “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Corneliu Porumboiu s-a remarcat cu filmul “A fost sau n-a fost?(12:08 East of Bucharest)” in 2006, doar pentru a da din nou lovitura cu “Politist, adjectiv” anul trecut. In 2005, comedia neagra “Moartea domnului Lazarescu” ilustra sistemul sanitar de cosmar din Romania. Regizorul acestui film, Cristi Puiu, se reintoarce cu “Aurora”, alegand de aceasta data sa apara si in fata camerelor.
Povestea din spatele ecranului
Stilul romanesc de a pune un accent puternic pe realitate a devenit cunoscut cinefililor la nivel mondial. Cu toate acestea, “filmul este greu de etichetat”, considera Cristi Puiu.
R: Care a fost punctul de pornire pentru pelicula “Aurora”?
C.P.: Intr-o seara, am vazut la televizor o emisiune in care erau prezentate marturii ale unor criminali. Acestia construiau adevarate povesti in jurul faptelor care se petrecusera. Desigur, le era greu sa exprime in cuvinte ceea ce facusera, asa ca instinctul de aparare ii indemna sa infloreasca si sa creeze aceste fictiuni.
R: Cum ati ajuns sa fiti si protagonistul filmului?
C.P.: Am ascultat o multime de marturii, am citit carti si am vazut documentare. Insa, asa cum Flaubert a spus “Madame Bovary sunt eu”, mi-am dat seama ca trebuie de fapt sa gasesc mintea criminalului intr-a mea. Dupa ce luni intregi am facut castinguri, Clara Voda mi-a sugerat sa incerc sa intru chiar eu in pielea personajului. Am simtit ca ma pot identifica in acest peisaj, pentru ca aveam o mimica ingrijorata. Eram exact asa cum trebuia sa fie protagonistul, numai ca eu eram ingrijorat daca o sa iasa bine filmul.
R: Ati lucrat cu patru cineasti si se vede in faptul ca filmul are o stilistica vizuala aparte. Vi s-a parut greu sa fiti deopotriva in fata si in spatele camerelor de filmat?
C.P.: Am filmat timp de 80 de zile. A fost o nebunie, nu ma puteam acomoda. Le-am spus operatorilor sa fie rabdatori cu mine, asa cum este un parinte cu odrasla sa care face primii pasi. Se poate impiedica si poate sa cada in orice moment. Implica dragoste, dar este totodata infricosator.
O tehnica fara cusur
R: Ceea ce sa intampla in “Aurora” pare banal si intamplator, dar de fapt totul are la baza o tehnica bine structurata. Ce ne puteti spune despre forma filmului?
C.P.: As fi vrut sa repet abordarea documentarista a “Mortii domnului Lazarescu”, insa stiam ca din film nu trebuie sa lipseasca cele trei momente cruciale: inainte, in timpul si dupa crime. Perceptia spectatorului asupra personajului se schimba pe parcurs, tocmai pentru ca am vrut sa elimin acea senzatie de “cauza-efect”.
R: Presupun ca este un film care imi va parea diferit la a doua vizionare.
C.P.: Scopul filmului este de a te face sa descoperi ceea ce este dincolo de aparente. Daca nu ai prins ideea la prima vizionare, iti va fi greu sa o faci si a doua oara. Daca insa ai reusit sa depasesti aceste bariere, vei cauta sa vezi si alte detalii care ti-au scapat prima data. “Moartea domnului Lazarescu” este un film previzibil, publicul stie dupa titlu ca omul o sa moara la sfarsit. Dar in “Aurora”, tocmai pe imprevizibilitatea parcursului personajului m-am bazat.
R: Care este semnificatia titlului? Ati spus ca se leaga de clasicul film mut al lui Murneau, “Rasarit”(Sunrise), care in franceza este “L’Aurore” si care are o nota optimista.
C.P.: Filmul lui Murneau este despre ceea ce ar trebui sa insemne o relatie dintre o femeie si un barbat. “Aurora” este ceea ce eu cred ca este o relatie interumana. Nu stiu cum este viata peste granita, dar in Bucuresti, acolo unde traiesc, relationarea e destul de brutala. Pelicula prezinta inceputul unei noi vieti a personajului si a tuturor celor care au legatura cu el. Rasaritul este un moment de tranzitie, nu stii daca e zi sau noapte, dar in definitiv e un nou inceput.
Etichete: Cannes, Cristi Puiu, extern, filme, interviuri, Moartea domnului Lazarescu, stiri
