Cum a ramas directorul Hidroelectrica blocat intr-o galerie subterana
Scris de Daniel Ionascu
Mihai David, directorul Hidroelectrica, a ramas blocat in urma cu o saptamana intr-o galerie sapata in munte, langa Tierna, alaturi de ziaristi si muncitori de la Hidroelectrica si Hidroconstructia.
Becul rosu e aprins. “Atentie se pusca!” spun muncitorii. Vagonetul are doua unitati si e adus la intrarea in galerie. Locomotiva diesel face un fum inecacios desi e cat un dulap de mare.
“Noroc bun!” spun muncitorii, ca de fiecare data cand intra in maruntaiele muntilor. Fiecare membru al expeditiei primeste casca, fara de care nu are voie sa intre. Si instructiunile necesare. “Nimeni nu scoate mainile din vagon!” si “Capul jos!” sunt principalele indicatii date. Apoi lumea urca pe locurile special amenajate. Din copac proaspat, mirositor, si acoperite cu o patura, blanile pe care stam sunt stramte si nu prea imbietoare. Nu e loc de jena si genunchiul fiecaruia, baiat sau fata, trebuie sa intre intre genunchii celor de pe randul opus. Greutatea oamenilor de pe cele doua randuri trebuie sa fie cam egala, altfel vagonetul sare de pe sine.
“Tu-tu”, locomotivuta ne impinge prin tunelul de 5 metri diametru. Conducta de aerisire este sus si nu prea e pericol sa dai cu capul/casca in ea. De la un moment dat, tunelul face dreapta si se ingusteaza. Are doar 2,5 metri diametru iar conducta e in stanga. “Capul jos!” se striga catre cei mai curiosi. Daca ai scos o mana din vagonet, ti-ai zdrelit-o. Daca ai ridicat un pic prea mult capul, te-ai lovit. Daca nu esti atent ploua peste tine un dus rece din munte. Daca esti curios, te uiti pe tavan la lumina lanternelor primite. Totul e sa nu primesti lumina in ochi. Gura galeriei nu se mai vede de mult iar in afara de razele lanternelor nu e lumina. Din suta in suta de metri este cate un bec pe margine.
Pazea! O fata nu se fereste la timp si e lovita in casca de un bec cu grilaj pe el. Casca isi dovedeste utilitatea. “Auuu! Auuu!” Cine nu s-a ferit la timp a prins pe spate, fata, picioare un jet de apa cat 20 de dusuri o data. Bate vantul. Din partea celalata a muntelui galeria e strapunsa. Pe aici va fi adusa apa dintr-un lac de acumulare pana in cel de la Tierna. La final galeria trebuie sa fie perfect circulara pentru ca daca e altfel, apa face vartejuri si va rupe palele turbinei unde se va varsa.
Inaintam doi kilometri in maruntaiele muntelui. Jos e apa vartoasa. Cine se incumeta merge 50 de metri pe jos la intalnirea cu echipa ce a sosit din partea cealalta a muntelui. Apa balteste, se simte si in aer. Cum viata e complexa si plina de aspecte, ma deplasez impreuna cu un coleg in spatele mini-locomotivei, adica la deal, spre galerie. Ne razbunam pe Mama- Natura, a carei chemare nu ne-a lasat indiferenti…
Intoarcere. La deal, locomotiva trage greu. Lumea nu se pune in aceleasi pozitii. Unii evita conducta, altii apa. Dar greutatea nu e bine centrata. Dupa doua haraieli de amenintare, vagonetul iese de pe sine. Cu tot cu directori ai Hidroelectrica, ziaristi, personal de la Hidroconstructia, cei care fac lucrarea. Daca le privesti in urma, sinele sunt zig-zag, nu drepte. Doi baieti, obisnuiti cu tehnica, iau o tabla – piese de rezistenta in astfel de situatii – si incep sa puna instalatia pe sina. Cu tot cu oameni in ea. “Numai noi si CFR punem trenurile pe sine in tara asta cand deraiaza”, zambesc ei. Trage, “Da-i inapoi!”, gafait. Nu vrea si nu vrea. Si asta pret de jumatate de ceas. Cei de sus poate isi fac griji ca nu sosim. Dar nu pot trimite alta locomotiva sa ne remorcheze pentru ca ar face si mai mult fum in tunel. Glumele se tin lant. La un moment se aude un ‘cling’ metalic. Tare. “Gataaa!” Trecem, vuim, la deal suim. Nici apa ca 20 de dusuri nu mai e uda.
Sus, ne incalzim traditional. Muncitorii au amenajat o baraca ce le tinea pe post de magazie pentru scule. Se ia o gustarica, dar cel mai important se bea o tuica fiarta. Cea mai buna. Fiarta cu vadra, cu piper si zahar in ea. Dupa vantul din galerie, tuica e binecuvantare. Ce sanvis, ce salata, tuica tata! Fetele se incalzesc langa instalatie.
Plecam. Trecem pe langa baracile din varf de munte. Aici dorm muncitorii galeriei.
Nu-mi vine sa cred ca oameni muncesc in conditiile astea!
Noroc bun!
PS: Daca va uitati bine, galeria se vede aproape de varful muntelui, in partea centrala, sus.
Etichete: blocat, exclusiv, galerie, Hidroconstructia, Hidroelectrica, intern, Mihai David, reportaje
