A inceput razboiul valutar
Scris de Horea Mihaltan
Domnul Trichet imbracat in armura de cavaler al Europei Unite astepta cu coiful in mana delegatia chineza condusa de premireul Jiabao. Dupa un schimb de amabilitati, prin care China nu a uitat sa laude Europa, probabil pentru “salvarile” bancilor moarte, tonul s-a schimbat. Cu sabia in teaca Trichet a inceput sa se vaicareasca, incercand sa determine si el, ca si SUA de fapt, China sa faca ceva cu yuanul acela nenorocit, tinut in mod tovarasesc la nivele mult prea joase. Cu zambetul pe buze si intr-un stil tipic chinezesc, premierul tarii asiatice l-a rugat insa pe mai marele BCE sa-si tina fleanca ecplicandu-i:
O reevaluare a yuanului ar duce desigur la un cutremur in economia chineza, punand lacat pe exporturile pe care marea tara din Asia le realizeaza. Ca sa-i sperie putin pe Trichet si pe europenii astia zburdalnici, metoda asta cu stafiile pare a functiona foarte bine, premierul chinez a pus de indata Europa si chiar lumea intrega pe butuci, asta in cazul in care yuanul chinezesc se va aprecia. Ca de obicei, eu citesc insa printre randuri.
Intr-o lume indatorata si aproape de faliment fiecare tara incearca sa-si favorizeze exporturile incercand sa-si devalueze valuta. Exceptie ar face doar domnul Isarescu, care a luptat din rasputeri sa tina in brate un leu care de fapt nu vroia sa mearga nicaieri. Atunci cand o valuta, intr-o piata libera si lipsita de tovarasi, vrea sa plece, pleaca, fie ea leu, yen sau alta fiara din gradina Domnului. Ce au reusit sa faca japonezii luptatori, am vazut. Banca centrala, guvernul si o tara intreaga dau in cap yenului, care se trezeste intotdeauna si mai voinic dupa fiecare lovitura. Guvernele sunt stranse cu usa. Matematic este imposibil ca toate tarile sa se poata baza pe exporturi, pentru ca, tot matematic si logic, atunci cand toti vor sa exporte, cine va fi cel care importa?
Logica nu este insa partea tare a politicului. Nevoind sa perceapa cauza reala a colapsului in care ne-au adus, acesti oameni incearca acum sa-si salveze pielea prin orice mijloace. Convingerea mea este ca piata le va produce arsuri de cel putin gradul 3.
In postari pe care le faceam acum cca. un vorbeam de miscari viitoare de strada, care au devenit o realitate in zilele de azi. Am vorbit tot atunci si despre masurile protectioniste si blocajele pe care ma astepatam ca tarile din noroi sa incerce sa ridice una impotriva alteia. In timp ce miscarile din strada se extind, era masurilor protectioniste de abia incepe. Ca sa intelegi rezultatul inchipuie-ti o camera cu o singura usa si fara geamuri. Este conceputa pentru conferinte de astea ascunse, tinute de mai marii zilelor noastre, in locuri in care nici lumina nu are voie sa patrunda. Inchpuie-ti de asemenea ca in camera se afla cca. 300 de indivizi. Camera nu este prea mare avand insa loc pentru toti. Intre fiecare individ din camera exista o distanta confortabila de cca. un metru.
Inchpuie-ti acum ca cineva la un megafon, nu intamplator un pompier, striga: Casa in care va aflati a luat foc, incercati s-o parasiti numaidecat dar organizat! Poate iti mai amintesti ca in camera in care stateau oamenii nostri era o singura usa. Eu ma opresc aici si te las pe tine sa te afunzi in ganduri frumoase si inchipuiri. Deznodamantul unei astfel de scene, o scena foarte asemanatoare cu cea a lumii noastre de azi, ar trebui totusi sa i se para sumbra pana si celui mai aprig visator. Mai ales cand te gandesti ca bancile centrale din Japonia, SUA si Europa se pregatesc de cate o noua tura de QE, injectand astfel inca o doza de tuica in venele unui alcoolist cazut in nas.
Oricum, un lucru este cert: iarna nu-i ca vara, asa ca hai sa mai traim o leaca jupuiti, mintiti, si umiliti bine.
Etichete: China, Europa, extern, Jean Claud Trichet, opinii, SUA, valute
