Actor sau spectator?
Scris de Simona Spiridon
Au trecut alegerile, dar a ramas un haos total in politica. Tot dezorientati am ramas. De fapt nici n-am stiut pe cine sa alegem sa ne conduca. Nici unul dintre candidati nu simteam ca ne reprezinta interesele, desi au tot fost promisiuni, care de care mai “estetice”.
Ne-am pierdut total increderea in oamenii politici, dupa 20 de ani de speranta. Suntem convinsi ca de fapt, din postura lor de privilegiati, deviza lor ascunsa este “fiecare se descurca cum poate” si ne intrebam la nesfarsit: ce vina avem noi ca ne-am nascut in tara asta?
Evident, se poate si mai rau. In Africa, zeci de oameni mor in fiecare secunda de foame si de boli grave, fara a fi facut vreun rau. De partea cealalta, exista oameni cu averi inestimabile care dorm noaptea linistiti. Dezechilibrul intre oamenii bogati si saraci este una dintre principalele probleme globale la ora actuala. Ne lovim de ea peste tot. Dar cine sa o rezolve?
Liderii nostri sunt exact somnorosii de care vorbeam. Puterea, dar mai ales puterea banului, este un concept complex si controversat, cu implicatii adanci in relatiile dintre oameni. Constrangerile pe care le avem in incercarea de a ne atinge scopurile sunt impuse de inegalitatea sociala.
In functie de marimea conturilor in banca, se hotaraste cine trece mai departe, cine are mai multe drepturi, cine supravietuieste. De ce sa dau prioritate unui biet biciclist, eu, cu jeep-ul meu de zeci de mii de euro? Cine sa-mi dea amenda daca trec pe rosu? Odata cu banii, oamenii considera ca primesc superioritate, putere. Banul, ca un permis de libera trecere.
Dar cum ar fi daca nu ar mai fi bani? Iti doresti ceva? Lupta, implica-te, munceste! Descopera-te si arata ce poti.
Imi ajunge din ce in ce mai des pe la urechi termenul democratie participativa. Fiecare om trebuie sa-si cunoasca drepturile si sa participe in mod activ la rezolvarea problemelor, de la cele administrative locale, pana la cele nationale. Transparenta in luarea deciziilor, sa mobilizeze populatia. Cunostintele noastre sa se transforme in actiuni, pentru ca intotdeauna initiativele trezesc constiinta colectiva.
Schimbarile institutionale pot fi facute prin integrare si colaborare, nu prin delegarea unui singur om ales de majoritate, de care sa depindem pentru urmatorii 5 ani. Asa cum a fost pus in functie, sa poata fi revocat, imediat ce s-a dovedit a fi incompetent, incapabil sa-si respecte angajamentul asumat.
La noi este utopic la prima vedere. Cum sa se faca auzit orice om? Dar tinand cont ca tehnologia cunoaste o dezvoltare extraordinara si avem la dispozitie multiple forme de comunicare, devine din ce in ce mai posibil. Dar cine sa trieze ideile? Pana la urma, cel mai important lucru este sa obtinem performanta de a ne construi, cu totii, un ideal comun.
Etichete: candidati, constiinta, democratie participativa, dezechilibru, inegalitate, opinii
