SUA nu-i Japonia
Scris de Horea Mihaltan
Este o afirmatie absolut corecta vanturata de “expertii” care vedeau si vad inca si azi frunzulite verzi si inflatie. O afirmatie la fel de corecta este atunci si urmatoarea: un bou nu este o girafa, dar asta nu insemna ca cele doua animale nu pot muri de aceeasi boala.
Uita-te la graficul alaturat (sursa NY Times) si vezi traiectoria preturilor japoneze, incepand cu desumflarea balonului imobiliar 1991.
Compara acum aceste preturi cu traiectoria acelora din SUA si vei vedea cum boului i se lungeste gatul. Incepand exact cu 2006, data la care balonul, tot imobiliar, din SUA de aceasta data, se sparge. Observa de asemenea! Deflatia japoneza a fost un proces lent cu accelerari periodice (verde) urmate de o perioda de stagnare de cca. 1an (rosu), o revenire demna de luat in seama de cca. 1,5 ani (galben), o accelerare (nemarcata), o noua stagnare de cca.2 ani (rosu) si, in cele din urma, nivelul actual minus unu – rezultatul final al momentului de fata.
Analizand graficele, care in ochii mei par foarte identice, nu pot trage decat o singura concluzie: boul a inceput sa faca si pete, pentru ca ambele tari protagoniste au o boala absolut identica. De unde atunci yenul cu muschi si dolarul la fitness, doar cu muschiuleti in momentul de fata? Ambele tari au dobanda bancara la zero sau foarte aproape de zero. Iti mai aduci aminte de definitia deflatiei: lipsa creditelor si a lichiditatilor.
Concluzie: la o marfa fata de care cerintele pietii raman cel putin constante si al carei cantitate scade, pretul ii creste, indiferent daca marfa se numeste dolar, yen sau o sapca de bolsevic. SUA se afla asadar doar la inceputul perioadei sale de deflatie putand sa dea dolarului in aceasta faza doar muschiuleti.
