The Adjustment Bureau si de ce sa (nu) te pui cu soarta
Scris de Alexandra Badita
N-am crezut ca o sa plec de la acest film asa distrata. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa verific daca nu cumva era in categoria comedie si eu nu mi-am dat seama, dar am gasit doar SF, thriller si romantic. Ar fi nedrept sa-l numesc un film prost, cand de fapt pelicula isi da toata silinta sa concureze la categoria grea. Din pacate, exceleaza la superficialitate si imaginatie, ceea ce m-a facut sa ma amuz pe mai mult de jumatate din durata sa.
Daca vezi trailerul inainte sa pleci la cinematograf, o sa ai asteptari mari de la un film care parca vrea sa aduca a “Inception” si e posibil sa suferi dezamagiri. Totusi, ai face bine sa tragi cu ochiul la scurta prezentare, altfel o sa te prinzi abia pe la jumatate cine ce vrea.
Cu ce sa incep? Politica. Cel mai tanar candidat la Senatul New York-ului, interpretat de Matt Damon. Scandal pe prima pagina cu bataie in club. Discurs de alegeri pierdute in care David Norris induioseaza publicul pentru ca isi scoate un pantof din picior (sa fie o tehnica-minune la care sa adere si politicienii nostri?). Vedem apoi ca politicianul are si un inger pazitor, dar se pare ca nu prea priceput, dat fiind ca adoarme in loc sa aiba grija de subiectul lui. Ei bine, de aici se declanseaza nebunia.
David se indragosteste de femeia cu care nu trebuia sa se mai vada niciodata. De ce nu trebuia? Buna intrebare. Nici personajele din film nu stiu la inceput. Aflam apoi ca soarta nu le era favorabila, cu alte cuvinte nu le era scris sa fie impreuna. Ba nu, m-am exprimat gresit. Le era scris, dar Big Boss s-a razgandit si a zis sa nu mai fie impreuna. Asa ca isi trimite gasca de ingeri pazitori ca sa aiba grija sa i se indeplineasca mofturile.
Chairman sau puterea divina sau Big Boss sau cum vrea fiecare sa-i spuna conform viziunii sale avea planuri mari pentru David, pe care urma sa il urce in scaunul de presedinte. Iar Elise (Emily Blunt) urma sa se casatoreasca cu fostul logodnic si sa ajunga o coregrafa de balet celebra. Si cum conceptia majoritatii spune ca nu poti sa le ai pe toate, asa scrie si la carte. Cariera, da, fericire, ba. Iubirea, bat-o vina, ce sa-i faci, loveste unde nu te astepti si cei doi vor sa dea peste cap soarta. De fapt, ei si-o iau in freza cand baietii in costume apretate si palarii vor sa-i aduca pe “calea cea buna”.
Si uite asa invatam sa nu ne punem cu soarta. Sau daca o facem, sa fim pregatiti sa mergem pana la capat, altfel mai bine ne lasam pagubasi. Morala e buna. Hazul insa apare pretutindeni.
Dincolo de coerenta si logica uitate in pauza, avem: palarii magice ca sa deschidem niste usi cu scurtaturi, hartii pe care se misca linii verzi si palpaie buline rosii, masini care se ciocnesc cand ti-e lumea mai draga si o cursa continua intre cine e mai destept (sau mai rapid) intre David si baietii lui Big Boss. Noroc ca unul din ei devine complicele protagonistului si uite asa devine adjuvantul lui Harap-Alb ca sa-l ajute in trecerea probelor de la imparat. Daca mai punem si cifre magice, instrumente miraculoase, avem tot tacamul pentru un basm modern, dar simpatic. Si haios pana la lacrimi (de ras).
Etichete: cronica, Emily Blunt, extern, filme, Matt Damon, opinii, video
