RENNE: Revista online

Cine n-are muzica, sa-si cumpere!

Scris de Autor invitat

De cate ori ti s-a intamplat sa te arunci ca un salbatic asupra tastaturii, dupa un film cu o coloana sonora inedita, ca sa cauti piesa cand aia se sarutau, piesa cand ala le zbura creierii unora in slow motion, piesa cand aia doi isi aruncau cu vesela in cap etc.? Raspunsul meu este: de prea multe ori.

Se spune ca viata bate filmul – din pacate nu si la capitolul asta. Imagineaza-ti cum ar fi sa ai o coloana sonora pentru momentele interesante, penibile, derutante, orgasmatice; pentru momentele alea cand iti vine sa-i rupi mutra aluia de la magazin de nu-ti zice niciodata cu placere, momentele in care iti vine sa urci balcon dupa balcon numai sa ajungi la tipa aia cu ochi frumosi la cateva etaje mai sus si tot asa! Am incercat de multe ori sa-mi dau seama ce-ar fi fost daca nu exista muzica – singura concluzie la care am ajuns tot timpul: trist. Cred ca daca ar exista niste aplicatii iLife, cu siguranta mi-as adauga-o p-asta. De fiecare data cand ma impiedic, de fiecare data cand imi zambeste cineva pe strada, de fiecare data cand ma enervez, sa aud niste piese pe masura, cu posibilitate de “Add to Favorite” bineinteles! Ma surprind adesea mergand pe strada cu castile in urechi nevrand sa ajung la destinatie pentru ca stiu ca va trebui sa-mi dau castile jos. Am incercat sa umblu cu player-ul la mine, cu toata muzica grupata in foldere “Nasol”, “Fericire”, “Stare inaltatoare”, “Cearta cu ai mei”, “Cearta cu a mea”, “Cearta cu mine” (da, foarte multe certuri in viata mea!), dar am observat ca pana intram eu in folder-ul respectiv si dadeam drumul la piesa, aproape ca trecea momentul – nu e okay! Ratezi viata incercand sa o faci mai frumoasa.

Am incercat apoi cu un prieten; era okay in majoritatea cazurilor, dar apoi am observat ca parintilor nu le place sa se certe daca mai e un prieten in camera care danseaza din umeri si ma intreaba constant: “O mai las sau o schimb?”. Surprinzator a fost si faptul ca nici iubitei nu i s-a parut okay atunci cand noi ne apropiam vertiginos de un preludiu, iar Dj Vietii Mele ma intreba: “Asta e make-up sex?”. Trebuie sa recunosc ca in scurtele momente cand auzeam muzica, totul era mult mai frumos. Incearca si tu – poate parintii, iubita, iubitul, colegii de la munca vor fi ceva mai intelegatori si vor aprecia ce incerci sa faci.

Daca ai crezut vreo clipa ca ceea ce am povestit mai sus este chiar adevarat, atunci iti sugerez ca si coloana sonora pentru momentele astea “Black Eyed Peas – Let’s get retarded”. Glumesc – sau nu. Ceea ce te rog sa intelegi este urmatorul lucru: daca nu esti ascultator de muzica, daca nu iti place sa mergi cu castile in urechi pe strada, daca la munca preferi sunetul de tastatura sa stii ca ai pierdut si vei pierde in continuare. Pune mana si cauta-ti coloana sonora a vietii! Cine stie, poate vei gasi o melodie care te va impinge sa faci ceva ce nu ai facut pana acum. Muzica merita ascultata – orice piesa ce reuseste sa-ti aduca aminte de cineva, sa trezeasca un sentiment inedit pe interior, orice piesa ce da culoare unui moment alb-negru trebuie tinuta minte si ascultata ori de cate ori te simti departe de starea respectiva si ai vrea sa o retraiesti.

Daca ai vreo piesa pe care o asculti obsesiv sau pur si simplu e o piesa buna, te rog sa o lasi in comment. Merci si tine minte: continua sa dai din cap pe muzica vietii, chiar daca uneori nu esti tocmai pe ritm!

Autor: George Blairdom

Etichete: feature, intern, muzica, opinii