Scufita Rosie si varcolacii. Fara vampiri
Scris de Alexandra Badita
Am constatat ca rad din ce in ce mai mult la filmele din ziua de astazi. Nu, nu pentru ca au inceput sa apara comedii magnifice (unele nici nu sunt comedii), ci pentru ca mi-am dat seama ca e mai bine si mai sanatos sa te amuzi de un film slab, decat sa iti blestemi fiecare minut din cele 90 pe care le petreci in sala de cinema. Asa ca m-am intors bine dispusa si de data asta, de la “Red Riding Hood”.
Nu cred ca se asteapta cineva ca pelicula sa trateze clasica poveste a Scufitei Rosii. De fapt, singurul lucru care mi-a amintit de basmul din copilarie nu este pelerina rosie a fetei, ci un cosmar tragi-comic al protagonistei in care o intreaba pe bunica sa “De ce ai ochii asa de mari?”, “De ce ai urechile asa de mari?”. In rest, totul are o tenta atat de comerciala, ca nici popcornul nu iti mai prieste la un moment dat.
De cand am vazut trailerul, ceva mi se parea cunoscut. Misterul s-a elucidat in momentul in care am aflat ca regizoarea filmului este Catherine Hardwicke, aceeasi care a dat cu semnatura si pe prima parte a seriei Twilight. Lipsa de imaginatie a facut-o pe doamna mai sus mentionata sa creada ca ingredientele folosite in ecranizarea isteriei adolescentine cu vampiri va prinde si de aceasta data. Nu zic nu, targetul ar putea sa guste, dar dupa parerea mea, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Decorul de padure din Twilight (atat de deasupra, cat si dintre copaci) este identic. Scenele cu cei doi actori principali, din nou la fel cu doua dintre secventele din filmul cu vampiri, parca si replicile si unghiurile de filmare seamana. Si cireasa de pe tort, varcolacii. Zau ca ma asteptam in orice moment ca Scufita sa fie vampiroaica.
Povestea e asa: Valerie (Amanda Seyfried) locuieste cu familia sa intr-un satuc bantuit in fiecare noapte cu luna plina de un lup. Satenii se duc sa-l vaneze, un popa este chemat ca sa ajute la prinderea varcolacului, oamenii mor muscati si fiecare personaj din film este pe rand suspectat ca ar fi varcolac. Punctul culminant (cel putin din punct de vedere al comicului) este atins cand lupul vorbeste. Dar nu toata lumea il aude, ci doar Valerie. De ce oare? Pai, aflam in final ca… era ta-su, ma (vorba reclamei).
Dupa cum s-a terminat filmul, presimt o “Red Riding Hood 2”, dar sper ca pana atunci sa nu ma mai intorc asa amuzata de la productii proaste, ci impresionata de cel putin o realizare buna la cateva luni.
Etichete: Amanda Seyfried, extern, filme, opinii, Scufita Rosie, Twilight, vampiri, varcolaci
