Despre Basel-Otelul si “nesansa” de a fi romani
Scris de Alex Costea
Am mai vazut filmul de aseara. Chiar sezonul trecut si chiar cu aceeasi echipa: in rolul principal atunci era insa CFR Cluj. Parerile sunt impartite: unii spun ca trebuie sa inveti din greselile altora, altii ca pana nu te confrunti cu acel lucru nu ai cum sa inveti. Am vazut aseara acelasi bulevard in apararea celor de la Basel ca si in meciul cu CFR, tot de la ei acasa. Impinsi de la spate de un public ce voiau sa vada “macel” pe teren, elvetienii au lasat spatii in aparare tot atat de mari cat atacantul lor de ieri. Avand prea mult in minte ideea antrenorului ca un egal e mai mult decat multumitor, jucatorii de la Otelul nu au stiut sa profite de acele spatii (probabil ca ne vor arata Benfica si Manchester United cum se profita de ele) lasate de doi fundasi laterali mai mult decat ofensivi. Probabil ca daca Ibeh si compania stiau sa profite, nu s-ar mai fi ajuns la acea faza atat de fatidica.
Nu spun ca baietii lui Dorinel Munteanu nu au jucat fotbal, dimpotriva, au depasit asteptarile multor romani care ii si vedeau “ciuca batailor” prin prisma inceputului de sezon. Si in acest meci, Otelul Galati a facut ceea ce stie sa faca mai bine: “a brazdat” terenul (nu, nu ca in meciul de pe National Arena) si a muncit pentru fiecare balon, organizarea fiind un alt plus pentru Galati. De fapt, in acest mod au castigat galatenii campionatul ce i-a adus aici.
Si asa ajungem la faza din minutul 82 in care Salageanu a vazut direct cartonasul rosu. Daca in prima repriza admiram deciziile arbitrului ce a decis sa fluiere intr-o maniera britanica ce se potriveste atat de bine acestui sport, inclin sa cred ca in partea a doua lipsa lui de experienta in Champions League (primul sau meci arbitrat in aceasta competitie a avut loc acum un an) l-a transformat in tinta spectatorilor ce contestau si atrageau atentia arbitrului pentru fiecare fault al fotbalistilor romani. Acest arbitru, care i-a aratat lui Salageanu rosu direct, i-a aratat doar galben lui Huggel la acea intrare criminala. Probabil o sa spuneti: “Nu conteaza, tot a fost eliminat”. Eu va spun ca si asta conteaza, pentru ca la un rosu direct risti sa stai doua partide sau chiar mai mult, in timp ce pentru doua cartonase galbene stai o partida.
Totusi, asa cum exista un cliseu in lumea sportului, circumstante pentru penalti au existat. Rosu sau nu, galatenii au pierdut partida cu adversara ce le sta in calea locului trei. Cand vine vorba de noi romanii, jocul este multumitor… rezultatul nu este cel asteptat. Si aici dam vina pe nesansa. Probabil acest lucru l-a indemnat pe Dorinel Munteanu sa declare sus si tare ca echipa lui va face noua puncte in grupe, chiar daca asta presupune s-o bati pe finalista competitiei, Manchester United. Sau cine stie, poate Dorinel se bazeaza pe faptul ca o poate invinge pe Benfica (si ea semifinalista Europa League) de doua ori?
Etichete: Champions League, FC Basel, fotbal, grupe, intern, meci, opinii, Otelul Galati
