RENNE: Revista online

Aerosmith in concert la Bucuresti, cu bune si rele

Scris de Alex Sima

Pentru primul lor concert in Romania, cei de la Aerosmith au avut o prestatie “decenta”. O sa vedeti in cele ce urmeaza de ce am folosit acest termen si nu unul mai laudativ.

Ce nu mi-a placut:
– Locul ales. In ciuda faptului ca s-a renuntat la Romexpo pentru Zone Arena, in principal pentru a se putea vinde mai multe bilete, nu cred ca mutarea a fost o idee buna. Conform organizatorilor, au fost prezenti in jur de 30.000 de oameni. Insa delimitarea zonelor a fost cel putin dubioasa. Daca la ora la care s-a dat drumul nu era multa lume, si nici chiar la Reamonn, care au cantat in deschidere, cu trecerea timpului au venit prieteni si prieteni ai prietenilor, asa ca am asistat la niscai certuri intre cei care erau la fata locului de mai mult timp si cei mai proaspeti. Ingramadeala mare, pe jos plin de mucuri de tigara, bere si pahare de bere.

– Reamonn. In primul rand, cei de la Reamonn ar fi trebuit sa “incalzeasca atmosfera inaintea celor de la Aerosmith”. Au incalzit-o ei cat de cat, insa nu au cantat asa cum se anuntase inainte o ora, ci cu putin mai mult de 30 de minute. Nu au inceput la timp si au terminat mai devreme. Au cantat de doua ori aceeasi piesa (o data la final cand s-au chemat singuri la bis) si o data o piesa de 10 minute impreuna cu publicul. Pe scurt, m-au dezamagit, ma asteptam la mai mult de la ei.

– Organizarea. Pe langa cele din paragraful precedent, sa mai spun si ca ne-am racit apoi toti, asteptand mai bine de o ora sa intre pe scena cei de la Aerosmith. Noroc ca vremea a fost frumoasa, si ca toti spectatorii erau entuziasmati. Cand stai cu sufletul la gura si astepti ceva ce ti-ai dorit de mult timp, parca nu te mai deranjeaza daca stai in picioare ca la coada la lapte pe vremuri. La iesire, dupa ce s-a terminat totul, nu s-au dat baricadele ce desparteau zonele la o parte, asa ca inaintam cu 5 cm pe minut in cel mai bun caz, spre niste iesiri de patru, cinci metri. Circulatia, chipurile oprita. In realitate, tot felul de indivizi stresati care claxonau sute de oameni, cu politistii nepasatori langa ei. Cineva nu prea are experienta cu partea asta, sau pur si simpu nu le-a pasat. Sa nu mai zabovim insa si sa spunem ca sunt eu prea mofturos si vreau ca totul sa iasa perfect.

– Sonorizarea. S-a auzit bine, insa nu perfect. Imaginati-va un sistem de boxe dat la maxim pe o placa de sunet mai slaba. La un moment dat incepe sa baraie. Asa se face ca pe anumite portiuni vocea solistilor (atat la Rea Garvey cat si la Steven Tyler) nu s-a auzit asa cum trebuie, uneori fiind cu mult acoperita de orchestratie, alteori neclara.

Ce mi-a placut:
– Atmosfera. Straini, romani, copii, adulti, adolescenti, o puzderie de “fete frumoase”, asa cum au observat de pe scena si cei de la Reamonn si cei de la Aerosmith. Toti adunati ca sa vada o formatie care si-a facut propria legenda.

– Spectacolul. Steven Tyler si Joe Perry au facut, cum zic americanii, show. Ce a lasat de dorit a fost insa prestatia celorlalti din trupa. Am vazut multe alte concerte in care fiecare membru al trupei a avut portiuni solo extraordinare. Insa aseara, pe langa prezenta scenica a lui Tyler, pe langa deschiderea in care a mimat un sex oral pe Love in an elevator, si pe langa soloul lui Perry, nu am vazut nimic fenomenal, nimic care sa ma faca sa exclam “extraordinar”. Aerosmith au fost buni, insa nu destul de buni pentru top 5-ul personal.

Chiar daca e 4-2 pentru rele, bunele au primit o nota mai mare si au facut mai mult decat de echilibreze situatia. M-au facut sa consider spectacolul de aseara… onorabil. Se putea mai bine, dar se putea si mai rau.

Etichete: Aerosmith, concerte, exclusiv, intern, Joe Perry, muzica, opinii, Reamonn, reportaje, spectacole, Steven Tyler, video