RENNE: Revista online

Chris Rea a adus adevaratul blues in Romania

Scris de Alex Sima

Ma intrebam pe drumul spre concert daca va intra Chris Rea in top 10 al celor mai bune reprezentatii live la care am asistat. Nu banuiam ca va atenta chiar la primul loc. A trecut insa ca o racheta pe langa ceilalti artisti, si s-a asezat confortabil pe locul secund, cu un loc mai jos fata de Scorpions, si cu unul mai sus fata de Robert Plant.

Ca sa va dau un indiciu privind felul in care a fost asteptat Chris Rea in Bucuresti, ajunge sa va spun ca la Sala Palatului a fost plin ochi, ca erau oameni care asteptau la intrare si intrebau daca nu are cineva un bilet in plus, si ca era cat pe ce sa ne ciocnim de Stefan Banica si Andreea Marin.

Bineinteles, in interior a fost acelasi circ care pe vremuri provoca reactii violente din partea blandului Iisus si il facea sa doboare tarabele nevinovatilor comercianti: Mii de oameni inghesuindu-se sa treaca printr-un coridor ingust format prin amplasarea unor dughene cu chiloti, curele, covrigei, turta dulce, si alte chestii “artistice”. Si in timp ce lumea incerca sa ajunga in sala, din difuzoare se auzea “va rugam sa va ocupati locurile”.

Dincolo de foamea de bani, am ajuns cu chiu cu vai, si am asteptat sa vad ce-i poate pielea irlandezului Paul Casey, pe care Chris Rea il poarta cu el prin turneu, si despre care are o parere destul de buna.

Publicul, ciudat de bine dispus, l-a primit cu aplauze, pe care le-a produs intr-o cantitate uriasa pana la finalul spectatolului, urcand baremul pe masura ce timpul trecea.

Paul Casey canta binisor. Insa cand Rea spune ca un astfel de talent se naste o data la un deceniu, cred ca exagereaza un pic, sau se refera la alte aspecte decat luam noi in calcul. Paul Casey nu are, din pacate pentru el, o voce unica. Are in schimb capacitatea de a crea versuri spectaculoase, si de a folosi o chitara la nivel ridicat.

Si m-a intrigat si perceptia romanilor fata de artistii straini comparata cu cea fata de cei romani. A fost un moment in care Casey a spus ceva in genul “Am scos un album nou, daca vreti sa il cumparati, puteti merge pe siteul meu si sa il comandati online”. Felul in care a spus-o i-a facut pe oameni sa rada si sa il priveasca, in mare masura, cu simpatie. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi reactionat la un artist roman care ar fi spus acelasi lucru dupa numai doua piese cantate.

Chris Rea s-a lasat asteptat ceva mai mult dupa ce Casey a iesit de pe scena (pentru a reveni apoi cu ceilalti acompaniatori), lucru care n-a diminuat insa cu nimic energia ce se simtea in sala.

Ajuns in fata microfonului, Chris Rea a adus adevaratul blues in Romania. A cantat despre drumuri, despre plaja si soare si despre dragoste, elemente ce se regasesc in majoritatea melodiilor sale. Nu are rost sa va descriu in prea multe cuvinte cum ne-a facut sa ne simtim. Urmariti clipurile urmatoare si ganditi-va ca, la fata locului, Chris Rea a avut un impact de cateva ori mai mare. Dupa cateva piese noi si unele vechi, a revenit cu un bis de trei melodii pe care nu mi-l imaginam posibil inainte de a veni la acest concert.

Sfatul meu: Daca aveti vreodata aceasta ocazie, nu ratati un concert cu Chris Rea. Pe langa vocea exceptionala, are elemente care il fac sa fie unul dintre cei mai mari cantareti ai momentului: profesionalism, experienta, talent. Si chiar daca nu avea vocea, Rea ar fi putut fi unul dintre cei mai mari chitaristi din istorie.

* Pentru a vedea clipurile in mod fullscreen, click dreapta si alegeti aceasta optiune:

Chris Rea – Still got so far to go (Piesa care da si numele turneului)

Chris Rea – Easy Rider

Chris Rea – Dancing down the Stony Road

Chris Rea – Electric Guitar

Chris Rea – I can’t wait for Love

Chris Rea – Josephine

Chris Rea – Looking for the Summer

Chris Rea – The Road to Hell

Chris Rea – Till the Morning Sunrise

Paul Casey

Paul Casey (partea a 2-a)

Etichete: blues, Chris Rea, concerte, exclusiv, intern, muzica, opinii, Paul Casey, reportaje, Sala Palatului, spectacole, topuri, video