Ce mostenire a lasat Tito fostei Iugoslavii
Scris de Loredana Modoran
Josip Broz Tito a condus Iugoslavia timp de 35 de ani, in ciuda amestecului de nationalitati, limbi si religii. Dupa moartea sa, in 1980, tenisunile etnice ce ardeau inabusit s-au reaprins si au dus, in cele din urma, la razboaie intre statele balcanice.
Un fost corespondent de razboi al BBC, Martin Bell, s-a reintors in regiune pentru a cerceta mostenirea lui Tito. El a vorbit si cu fostul camarad de arme ai lui Tito, Stjepan Mesic, care a demisionat in februarie din functia de presedinte al Croatiei.
Sentimente amestecate
Iugoslavia detinea o influenta imensa, dincolo de intinderea sa geografica. Ea a jucat rolului unei superputeri, si a fost una a carei lideri nu s-au supus politicii de aliniere. Autoritatea lui Tito a tinut Iugoslavia unita sub stindardul fratiei si unitatii. Dar acum memoria lui e cea care o divizeaza. Sunt destui cei care il invinovatesc pentru razboiale ce au dezintegrat regiunea timp de 11 ani dupa moartea sa. Totusi, treizeci de ani dupa moartea lui Josip Broz Tito, inca mai sunt cativa sarbi, croati sau bosniaci care se descriu Iugo-nostalgici.
Semintele nationalismului
Primul cu care Martin Bell a vorbit a fost Raif Dizdaravic, acum la venerabila varsta de 80 de ani, fost ministru de externe al Iugoslaviei si unul dintre presedintii prin rotatie dupa moartea dictatorului. El a fost acolo la inceput si se afla aici la sfarsit. Dizdaravic crede ca semintele nationalismului au fost sadite in Constitutia din 1974, care a slabit structura federala, fara a aduce insa reformele economice necesare. Politicienii din republicile bogate votau intrebandu-se cu voce tare de ce trebuiau ei sa le subventioneze pe cele sarace. ”Cand am decis de fapt sa ne orientam spre descentralizare, nu am lasat timp economiei. In schimb, am lasat timp republicilor”, spune Dizdaravic.
Politici de indentitate
Vechile steaguri si imunuri nationale au fost interzise sub Tito, dar doar pentru ca nu au putut fi vazute sau auzite, asta nu inseamna ca au fost si uitate. Visul unei singure Iugoslavii s-a destramat sub presiunea nationalismului renascut.
”Imi amintesc ca cele mai aprige batalii ale razboilui din Croatia s-a dat pe asa numita Autostrada a Fraternitatii si Unitatii. In razboiul din Bosnia, s-au luptat pe Podul Fraternitatii si Unitatii din Sarajevo”, spune Martin Bell, ce a fost transmis pentru BBC in timpul razboaielor. ”Legenda lui Tito s-a stins mai repede decat a oricarei alte figuri istorice a vremurilor noastre. Putine sunt statuile care il reprezentau ce au ramas”, continua fostul reporter.
Unul dintre efectele razboiului din Bosnia – care a costat 97.000 de vieti omenesti de-a lungul a trei ani – a fost separarea popoarelor sale. Musulmani, croati si sarbi, care obisnuiau sa traiasca impreuna, nu au mai facut asta. Aceasta a fost politica de identitate.
Sarajevo este acum identificat ca un oras musulman, ”acolo locuiesc mai multi musulmani ca in Teheran”, spun sarbii. Sarbii bosniaci, ce locuiesc in propriul lor mini stat cu capitala la Banja Luka, doresc sa salveze statutul separat conferit de acordul de la Dayton din 1995. Acordul a pus capat razboiului, insa a produs o constitutie care a fost o reteta pentru impas.
Spatiu national
Acum, guvernul bosniac, sub conducerea lui Haris Silajdzic, face presiuni pentru ceva apropiat de statul national. Iar sarbii si croatii se simt amenintati.
Alegerile electorale se apropie si asta inseamna ca se va juca din nou cartea nationalista. Cativa sarbi bosniaci ameninta cu un referendum pentru independenta, vor un stat separatist pe modelul Kosovo. Dar nimeni nu il va recunoaste. Iar Bosnia fara sarbii ei nu va mai fi Bosnia. Stjepan Mesic, fostul presedinte croat, a sugerat chiar o interventie armata pentru a sparge mini-statul sarb in doua.
”La treizeci de ani de la moartea lui Tito, nu este prea mult de sarbatorit, cu exceptia faptului ca razboaiele s-au incheiat”, considera Bell. Bosnia, Serbia si Croatia nu sunt state mutual ostile, desi istoriile lor complicate cantaresc greu asupra relatiilor dintre ele. Ele toate aspira la statutul de membru al Uniunii Europene, ce ar putea peste ani sa toceasca nationalismul si sa reintoarca sensul de ”spatiu national” pe care nu l-au mai avut de la moartea lui Tito si de la caderea Iugoslaviei.
Etichete: Bosnia, Croatia, extern, Iugoslavia, Josip Broz Tito, opinii, Serbia, Stjepan Mesic
