Greenberg, un film ciudat
Scris de Florin Casota
Nu ma refer la ciudat in sensul bun sau rau al cuvantului, ci doar la un film cu un personaj enervant, care nu se adreseaza tuturor.
In centrul povestii se afla Roger Greenberg (Ben Stiller), un fost muzician devenit tamplar, caruia i-a fost inmanata sarcina de a avea grija de casa si de cainele fratelui sau cat timp este acesta plecat in vacanta impreuna cu familia. Acest lucru face ca Roger sa se intoarca acasa, la Los Angeles, si sa se reintalneasca cu prietenii din trecut. Insa din cauza personalitatii lui dificile fostii amici sunt reticenti sa reia legatura cu el, mai putin Ivan, fostul basist din trupa lor, si asistenta personala a fratelui sau, Florence.
Ben Stiller intra in pielea unui barbat la 40 de ani, aparent fara ambitii, ce isi propune sa nu faca nimic o vreme, sa ramana neangajat in vreo directie, si care isi justifica retragerea din fata lumii prin apelul la cele mai banale scuze: renunta la condus din cauza claxoanelor sau prin scrisori de plangere la diferite companii- ca dovada a incoerentei lumii.
Crizele Greenberg, atitudinea lui Florence si impasibilitatea lui Ivan fac ca acesta productie sa intre in categoria filmelor neobisnuite. Chiar reuseste sa aiba si cea mai ciudata scena de seductie filmate vreodata.
Desi pelicula a intrat in categoria drama/comedie, partea de comedie esueaza sa iasa la suprafata. Cu exceptia a doua-trei momente, amuzamentul se tine departe. Partea de drama este mai reusita, insa multe momente par fortate si fara substanta, nelegandu-se intim de drama lui.
Avem noroc ca filmele au o anumita durata, iar regizorul/scenarist Noah Baumach pastreaza ce este mai important pentru final. Caracterizarea noii generatii de catre Roger, declaratia lui „de iubire” adresata lui Florence prin intermediul telefonului sau discutia dintre el si Ivan la ultima petrecere sunt cateva exemple, care dau mai multa semnificatie filmului.
Punctul forte il constituie interpretarea actorilor. Stiller reuseste o prestatie buna si impresioneaza prin faptul ca poate sa iasa din tiparul care l-a facut celebru. Greta Gerwig (Florence) face si ea o treaba foarte buna, insa, din pacate, Florence este mai degraba o anexa la Greenberg decat un personaj de sine statator.
Cum spuneam, este un film aparte, care nu se adreseaza unui public larg.
Etichete: Ben Stiller, cronica, extern, filme, Greenberg, opinii, recenzii
