„Eu sunt dragostea” sau finalul iubirii cu jumatati de masura
Scris de Emilia Bucur
In Italia zilelor noastre, o poveste cu iz romantic si adolescentin provoaca dezordine si rasturnarea traditiilor intr-o familie artistrocrata din Milano. Nevoia regasirii si a identificarii cu sine sunt elementele de baza care construiesc momentele de tensiune.
Actiunea este centrata pe drama psihologica a Emmei (Tilda Swinton) care paraseste de tanara Rusia alaturi de cel care ii va deveni sot, Tancredi Recchi (Pippo Delbono). Ruperea de lumea copilariei, schimbarea numelui rusesc cu Emma si uitarea traditiilor si obiceiurilor din tara natala determina criza prin care trece personajul feminin principal. Emma pare a urca mereu o scara in spirala si a reconstrui ametitor un drum din trecut al carui inceput il gaseste in pragul maturitatii depline.
Plictisul aparent al povestii este rupt de secventele filmate fulgerator, de scenele intrerupte care sporesc suspansul si de actiunile ce par neterminate.
Un tablou amplu al societatii secolului 21, privit din afara globului in care se invarte familia Recchi, ilustreaza cum democratia, capitalismul, binele comun si prosperitatea celorlalti devin argumente si instumente de negociere in afaceri. Filmul regizat de Luca Guadagnino trateaza nu atat superficialitatea sau falsitatea unor legaturi interumane de diferite naturi, ci incompatibilitatea lor cu elementele si contextul oferit. Realitatea peliculei ne apare ca un dat, in care personajele incearca sa se adapteze si sa capete forma in functie de situatii, libertatea de miscare sau de alegerea limitata. De aceea, actiunea filmului nu cunoaste jumatati de masura, ci puncte finale precum decesul, taierea parului, parasirea, vinderea sau stabilirea succesorilor.
„Eu sunt dragostea” este un film in care intriga este lupta dintre ambitii familiale si dezlantuire si evadare. Minutiozitatile prin care sunt redate sentimentele si gandurile personajelor in corelatie cu meniurile sofisticate de mancare si ritualul pregatirii lor sau forfota continua a servitorilor printre personaje arata, in fapt, complexitatea tratarii fiecarui detaliu intr-un imperiu gata sa se destrame. Decesul principalului mostenitor al imperiului, Edoardo Recchi Jr. (Flavio Parenti ) si lupta pentru principii devin veriga ce rupe legaturile fragile dintre bani, familie, traditie si dragoste. Actiunea filmului incepe undeva pe la jumatatea vietii personajelor, dar isi are sfarsitul in imaginarul fiecarui spectator prin finalul abrupt si ambiguu. Dragostea in tot ansamblul povestii familiei din Milano este in final un pod suspendat de caramida pe stalpii de lemn ce se prabusesc. Un film care promite ca te vei mai gandi la finalul lui si dupa terminarea peliculei…
Etichete: cronica, filme, Luca Guadagnino, Tilda Swinton
