RENNE: Revista online

Izvinite, Nikolay!

Scris de Adrian Diaconescu

Scriam la sfarsitul anului trecut un articol despre Nikolay Davydenko, cel care tocmai castigase Turneul Campionilor. Il numeam atunci pe tenismanul rus printre altele un jucator modest si campionul umbrelor. Fara a-mi retrage acele cuvinte, in care credeam cu tarie la momentul respectiv si in care mai cred si acum partial, primul turneu ATP al anului ma obliga sa-mi cer scuze in fata jucatorului de 28 de ani.

Se cere acum o reevaluare a calitatilor acestuia la capatul unui turneu, nu foarte insemnat ar spune carcotasii, dar un turneu de moral, un turneu cu puncte si bani pusi in joc, un turneu de orgoliu, in care rusul s-a impus, impresionand prin forta psihica, prin tarie de caracter si printr-o mare incredere in calitatile proprii. Cum spuneam mai devreme, nu-mi voi schimba parerea despre Davydenko la 180 de grade. Imi este in continuare la fel de clar ca si pana acum ca rusul nu este jucator de geniu, cu sclipiri, abilitati innascute sau cu o capacitate de a atrage spectacolul iesita din comun. Cu toate acestea, orice jucator care reuseste sa-i invinga pe rand la acelasi turneu pe Roger Federer si Rafael Nadal, in orice forma fizica si sportiva s-ar afla acestia, ba mai mult sa-l doboare si pe monstrul Ivo Karlovic, reusind sa-i ia ambele seturi la tiebreak, momente pe care acesta le iubeste atat de mult, merita respectul si aprecierea mea. Iar cand acel jucator mai pierde si primul set al unei finale cu Nadal la 0, reusind sa se ridice apoi din genunchi pentru a-i lua acestuia un tiebreak lung, lung si apoi un set decisiv in care nu valoarea loviturilor, ci claritatea mintii au facut diferenta, e musai sa ne ridicam cu totii in picioare, sa-l aplaudam pe acest om si sa asteptam pe buna dreptate mai multe asemenea evolutii, facandu-ne sa trecem peste scandalurile cu mafia pariurilor si peste fizicul de batranel iesit in parc cu nepotelul de mana.

Sigur, imi vor spune multi, a fost doar un turneu marunt de 250. Si in plus, Nadal n-a mai batut pe nimeni important de prin mai anul trecut. Iar Federer era inca cu gandul la Sarbatori. Adevarat, adevarat si partial corect. Cu toate acestea, sa-i invingi pe cei doi unul dupa altul, sa ajungi sa conduci in meciurile directe cu Nadal (cati tenismeni din circuit se pot lauda cu asta?) si sa reusesti revenirea pe care ai reusit-o in finala in fata unui monstru care stim foarte bine ca atunci cand te are in mana nu te lasa pana nu te calca in picioare nu este un lucru deloc neglijabil si trebuie apreciat. Trebuie laudat, dar nu trebuie exagerat. Pentru ca este clar ca un turneu minor nu te aduce in top treiul mondial si nici nu te ridica pe acelasi rang cu Nadal, Federer sau Murray.

Dar iti da sperante, si in acelasi timp si noua, iubitorilor de tenis, ca vom avea parte de un debut de an si de un Australian Open mai echilibrat si mai disputat ca niciodata. Si poate una peste alta, chiar un an mai strans, cu mai multe rasturnari de situatie in fruntea clasamentului. Cu eternii Federer si Nadal, cu mai maturii Djokovic si Murray, cu inimosii Hewitt si Roddick, cu razboinicul Del Potro si cu acum increzatorul si luptatorul Davydenko ne putem astepta la un an 2010 tare din punctul de vedere al sportului alb. Asa ca imi cer scuze, Nikolay (sau izvinite pe intelesul tau),  pentru comentariile malitioase la adresa ta si arata-mi si arata-ne tuturor ca esti un adevarat campion, un jucator cu staif si cu pedigree. Pentru ca deja simpatic ai inceput sa fii…

P. S. : Ce ati zice de o finala Davydenko-Murray la Australian Open?

Etichete: Australian Open, Doha, extern, Nikolay Davydenko, opinii, Rafael Nadal, Roger Federer, tenis