Cinci carti dupa care vrei sa te sinucizi
Scris de Loredana Modoran
Cand citesti o carte senzatiile si gandurile proprii se amesteca cu actiunea cartii. Lectura unei carti te mobilizeaza, te bucura sau, dimpotriva, te deprima – mai ales daca lucrurile nu ti-au mers prea bine in ultimul timp. Mai jos gasiti un top al celor mai triste carti pe care le-am citit in ultimii ani. Nu sunt poate cele mai deprimante carti care exista, insa nu le cititi decat daca aveti nervii tari.
1. Scafandrul si fluturele, de Jean-Dominique Bauby
In urma unui accident vascular, redactorul-sef al publicatiei Elle France, Jean-Dominique Bauby, se trezeste captiv in propriul sau trup. Dupa o coma profunda care il lasa paralizat, ochiul stang este singura parte care “se misca”, si unica sa modalitate de comunicare cu ceilalti. Un clipit este un “da”, iar doua clipiri reprezinta un “nu”.
Cu acest sistem, Jean-Dominique Bauby a reusit sa dicteze cartea si sa-si destainuie suferintele. In lunga perioada petrecuta in spital, jurnalistul a reflectat la superficialitatea cu care si-a trait viata. El isi da seama ca lucrurile care chiar conteaza in viata i-au scapat printre degete. Zguduitorul roman scris cu un singur ochi ar putea fi rezumat astfel: “cand doar cuvintele ti-au mai ramas, niciun cuvant nu e de prisos”.
“Scafandrul si fluturele” s-a vandut in peste 370.000 de exemplare si a fost tradus in 30 de limbi. Filmul adaptat cartii a adus incasari de peste 11,5 milioane de dolari si a primit numeroase premii: pentru regie la Cannes in 2007, Globul de Aur pentru cel mai bun film strain in 2008, premiul BAFTA pentru cel mai bun scenariu adaptat, etc. La acestea se adauga patru nominalizari la Oscar: pentru imagine, regie, montaj si scenariu adaptat.
2. Animalul inimii, de Herta Muller
Scriitura germancei de origine romana, rasplatita in 2009 cu Premiul Nobel pentru Literatura, este incredibil de trista. Dintre cele trei carti ale Hertei pe care le-am citit, mi s-a parut ca “Animalul inimii” exprima cel mai bine frica si reuseste sa o transmita mai departe cititorului. Stilul Hertei este greoi, bate in absurd si cere rabdare. Romanul “Animalul inimii” este scris dezlanat, el pune cititorul sa adune actiunea imprastiata in flashurile memoriei. Mai multe detalii despre carte am scris aici.
Herta Muller s-a nascut in 1953 in Romania, in satul Nitchidorf, intr-o familie de svabi. A studiat germanistica si limba si literatura romana in Timisoara si a publicat primul roman “Tinuturile Joase” intr-o varianta cenzurata in 1982. Hartuita in repetate randuri de Securitate si oprita sa mai publice in tara, Herta Muller a reusit sa emigreze in Germania in 1987.
3. Clopotul de sticla, de Sylvia Plath
Singurul roman al poetei Sylvia Plath, “Clopotul de sticla”, a fost publicat sub pseudonimul Victoria Lucas in 1963. Marea parte a trairilor Estherei Greenwood, protagonista cartii, reprezinta experienta proprie a autoarei, senzatiile depresiei clinice de care suferea. Sylvia Plath a schimbat in roman numai denumirile oamenilor si a locurilor.
Esther Greenwood obtine o bursa in New York la o publicatie renumita, insa orasul, cultura si viata oamenilor o lasa rece si o inchid intr-un “clopot de sticla”. Lumea exterioara incepe sa o sufoce, iar femeia are mai multe tentative de sinucidere. Plimbata dintr-un spital in altul, viata Estherei incepe sa se rezume la tratamentul cu socuri electrice aplicat de doua ori pe zi.
La 31 de ani, Sylvia Plath avea un mariaj esuat si doi copii bolnavi cu care locuia intr-un apartament neincalzit. La putin timp dupa apartia romanului, Sylvia Plath s-a sinucis dand drumul la gazele de la masina de gatit. Ea a primit postum premiul Pulitzer pentru volumul “Collected Poems”. Sylvia Plath se trezea in fiecare dimineata la ora patru pentru a avea timp sa scrie.
4. Raftul cu ultimele suflari, de Aglaja Veteranyi
Autoarea de origine romana obisnuia sa spuna ca “si imaginatia este autobiografica”, astfel ne lasa doar sa incercam sa ghicim cat din cartile scrise de ea reprezinta realitati traite. Nascuta intr-o familie de circari, cu care a cutreierat lumea, Aglaja s-a stabilit pana la urma in Elvetia, la Zurich. Aici a facut cursuri de arta dramatica si a inceput o cariera de actrita, spre bucuria mamei sale care dorea ca fiica ei sa devina un star.
Cartea “Raftul cu ultimele suflari” a fost scrisa cu putin inainte de sinuciderea scriitoarei. Imaginile transmite de Aglaya sunt infioratoare, moartea se simte peste tot in roman: “Muream de intuneric, de vara, de tristete sau de piele prea lunga. Dar, in primul rand muream din cauza mamei, care-mi iesise pe nas”, scrie Aglaya.
Aglaja Veteranyi s-a sinucis in 2002 intr-un spital din Zurich in urma unei depresii.
5. Deriva, de Joanna Kavenna
O jurnalista ajunsa in pragul varstei de 35 de ani hotaraste sa isi dea demisia de la ziar. Moartea neasteptata a mamei ei si refuzul barbatului cu care traia de zece ani de a o lua de nevasta ii adancesc criza identitara. Aceasta se acutizeaza cand iubitul o paraseste pentru cea mai buna prietena a ei, cu care se si casatoreste in scurt timp. Cu lista lucrurilor pe care isi propune sa le faca zilnic in mana si cocosata de datorii, Rosa ajunge sa locuiasca pe la prieteni.
In cele aproape 400 de pagini de “Deriva”, recompensate cu Orange Prize in 2008, Rosa incearca sa isi gaseasca un scop in viata si sa se agate de ceva care sa o scoata la suprafata. Cu 50 de pagini inainte de final, am oprit lectura o saptamana. Banuiam ca Rosa se va sinucide, iar cotidianul ei ar putea fi, peste ani, si cotidianul personal.
Joanna Kavenna este o scriitoare britanica. Primul sau roman, The Ice Museum, a fost publicat in 2005.
Etichete: Aglaja Veteranyi, carte, feature, Herta Muller, Jean-Dominique Bauby, Joanna Kavenna, Oscar, Sylvia Plath
