Ioan Holender dezvaluie ura impotriva evreilor din Viena

Scris de

Ioan HolenderIoan Holender paraseste dupa 19 ani Opera de stat din Viena. In loc de “La revedere”, el avertizeaza¬†asupra pericolului antisemitismului din Austria, intr-un interviu acordat ziarului german Die Welt.

Renne.ro a tradus si adaptat o parte din articolul publicat.

WELT-ONLINE: Recent, Posta Austriaca a tiparit un timbru care va este dedicat: profilul dv. de “Cezar”, care apare in fata cladirii Operei. V-ar fi placut sa aiba o alta valoare nominala [decat cea cu care a fost emis]?

Ioan Holender: N-am avut cum sa ma pronunt asupra acestei decizii. Pretul de vanzare, la nivel international, este de un euro, si nu pot decat sa fi bucuros ca nu valoreaza 55 de centi, lucru care ma va ajuta sa stapanesc cheltuielile, de la 1 septembrie, cand va trebui sa-mi platesc sigur pana si consumul de Porto. Pana astazi sunt de parere ca cea mai importanta modalitate de comunicare ramane corespodenta prin scrisori.

WELT-ONLINE: Fireste ca nu va ganditi sa va retrageti, conduceti un talk-show lunar, sunteti consilier pentru Metropolitan Opera, printre altele. Memoriile dv., recent aparute pe piata, poarta titlul “Nu sunt inca gata“. O declaratie programatica?

Ioan Holender: Nu as rastalmaci asa ceva. Atata vreme cat putem vorbi de viitor, cat timp suntem vii, nu e totul sfarsit. Titlul propus de editura care mi-a publicat cartea, “Sfarsit de stagiune” nu mi-a placut deloc, in timp ce formula pastrata acum este un citat din opera lui Strauss, “Capriccio”.

WELT-ONLINE: S-a creat o relatie stransa cu Opera de Stat din Budapesta.

Ioan Holender: Ma simt foarte apropiat de Opera Nationala din Budapesta, pe care o consider ca fiind, cu adevarat, una dintre cele mai frumoase institutii de profil din Europa. Pana in 1989, era o Opera fantastica, avand un ansamblu formidabil – pana cand oamenii din ea, din pacate, au putut sa emigreze. Secretarul de stat pe probleme de cultura mi-a propus un contract incepand din aceasta stagiune. Decizia finala va fi anuntata doar spre sfarsitul acestei luni.

WELT-ONLINE: Va veti stabili la Budapesta?

Ioan Holender: Nu, ma voi duce doar mult mai des pe-acolo. Cu masina se fac doua ore [pana acolo]. E un teatru de opera, va trebui sa si raman acolo, o vreme. E necesar, insa, si lucrul asta e foarte important pentru mine, sa se renunte la regulile pastrate din perioada comunista: cel care este angajat cu contract nu mai poate sa fie disponibilizat niciodata. Apoi, ansamblul este imbatranit, in parte, pe de alta parte, are angajati care nu sunt de calitate sau care “costa mult”, trebuie sa se aiba in vedere acordarea unor contracte de colaborare, pentru artisti invitati, pentru ca angajatii nu mai corespund [din punctul de vedere al calitatii prestatiei artistice]. Cei mai buni cantareti nu sunt niciodata de gasit si fac numai ce vor ei. Pentru aceste nereguli mi s-a promis o solutie politica.

WELT-ONLINE: Cat ar dura contractul dv. din Budapesta?

Ioan Holender: Trei ani. In cel de-al treilea ar trebui sa inceapa sa se vada si rezultatele, atat la nivel calitativ, cat si in ceea ce priveste structura programului artistic al stagiunii.

WELT-ONLINE: Cum va mentineti tineretea?

Ioan Holender: Cum de-am ramas asa de tanar? Oamenii nu-si iau in seama varsta, daca nu ii doare nimic. Sunt un om sobru, am renuntat la multe lucruri, pe care altii se incapataneaza sa le pastreze. De exemplu, nu imi mai pierd timpul cu mancarea. A manca se reduce pentru mine la sensul “a se hrani”. Ma duc la cantina si spun doar atat: “Ce aveti de mancare? Cat mai repede, va rog”. Altfel, imi supun corpul la solicitari mari. Ma mir si eu cat de bine pot juca, inca, tenis. Si ca ma inscriu la categoria “veterani peste 65 de ani”, nu la cea de peste 70.

WELT-ONLINE: Sunteti un jucator de tenis pasionat.

Ioan Holender: Nu sunt un jucator pasionat, sunt un foarte bun jucator de tenis. Si asta, dupa o operatie de tip bypass,  petrecuta acum cinci ani. Sunt disciplinat, inot in fiecare zi o jumatate de ora. Asta nu e ceva nostim.

WELT-ONLINE: Multi solisti si-au inceput cariera internationala datorita dv. Asteptati semne de recunostinta de la acestia?

Ioan Holender: Nu exista asa ceva in domeniul artistic.

WELT-ONLINE: Nici nu va impresioneaza, macar, acest lucru?

Ioan Holender: M-ar impresiona – [neplacut] – sa supraevaluez oamenii. Atunci ar fi vina mea. Cateodata, da, sunt bucuros, impresionat in mod pozitiv. Pana la urma, cantaretii, dirijorii si regizorii de opera sunt tot oameni, si printre artisti se gasesc mai rar altruisti, [decat printre alte categorii profesionale].

WELT-ONLINE: Care au fost cele mai frumoase seri din timpul directoratului dv. vienez?

Ioan Holender: Din punctul de vedere al calitatii artistice, sigur “Cavalerul Rozelor” (opera in trei acte de Richard Strauss – n.m.), sub bagheta lui Carlos Kleiber. El a fost cel mai aproape de perfectiune. Kleiber cauta acel lucru unic, ceea ce se ascunde sub si printre note, idealul la care au aspirat compozitorii. El incorporeaza, pentru mine, legatura perfecta dintre studiul partiturii, realizat cu acribie, si perceperea ei intuitiva. Kleiber a sosit cu cinci zile inainte de inceperea probelor, s-a dus la Arhive si s-a apucat sa corecteze partiturile. Am fost impresionat si de intalnirile mele personale cu Kleiber, in ultimii sai ani de viata, petrecute in Grunwald, in orasul Munchen. Ne-am plimbat, am discutat despre toate si nimicuri. Am intretinut si un intens schimb de scrisori.

WELT-ONLINE: In spatiul public sunteti considerat o persoana cu opinii pertinente, sustinute de argumente.

Ioan Holender: A face compromisuri inseamna a fi infrant doar pe jumatate. Da, imi place sa aduc argumente, si asta reduce jumatatea de infrangere la un sfert.

WELT-ONLINE: V-ati confruntat cu fenomenul antisemitismului in cei 50 de ani petrecuti in Austria sau dv. va puteti considera o exceptie, prin excelenta?

Ioan Holender: Asta suna a declaratie, nu a intrebare. Aici n-a fost vorba de un val de antipatie la adresa evreilor, ci de ceva care nu se prea gasea in alta parte – ura manifesta fata de evrei. E o diferenta care a avut efecte incontrolabile in intervalul 1938-1945. Decretul prin care li se cerea evreilor sa curete pavajul cu periuta de dinti n-a fost dat in Germania, ci e o “gaselnita” vieneza. Ura fata de evrei nu are o reprezentare geografica, ea se ascunde in oameni si este intretinuta in ei. Am primit si eu scrisori cu accente de antisemitism, dar nu atat de multe. N-am avut niciodata complexul celui care apartine unei minoritati, si nici n-am confundat dusmaniile, malitiozitatile, criticile aduse directorului de opera cu antisemitismul, asa cum au facut-o atatia altii.

WELT-ONLINE: Ati ajuns aici acum 51 de ani, ca refugiat politic din Romania, si ati pastrat pana acum cu pamantul natal o legatura emotionala puternica.

Ioan Holender: Pentru a-mi pastra firescul limbii materne, ca si un vocabular activ bogat, ma uit la emisiuni romanesti la televizor. Sotia mea nu intelege cum de ma pot uita la asemenea “lucruri stupide”. Dar mie mi se pare ca un film nu are cum sa fie atat de prost, daca e vorbit in limba romana. Cu cat copacul e mai falnic, cu atat de puternice ii sunt radacinile. Cu cat se indeparteaza mai mult de sol, cu atat isi dezvolta mai multe ramificatii sub pamant. In realitate, [as putea spune ca] tanjesc dupa tineretea pierduta.

Sursa: Die Welt
Sursa foto: Diepresse

Etichete: , , , ,

EscapeReality Escape Rooms

Lasa un comentariu

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.