Sa redescoperim centrul Bucurestiului: o promenada pe Calea Victoriei
Scris de Mihaela Stefan
De cate ori nu am trecut, grabiti si indiferenti, pe langa cladiri, strazi sau monumente? Fie din vina noastra, fie din vina vremurilor superficiale pe care le traim, de cele mai multe ori frumusetea si farmecul locurilor de langa noi ne scapa.
O mana de tineri curiosi, indrumati de istoricul Adrian Majuru, a pornit sambata dimineata la o plimbare pe Calea Victoriei, organizata de Fundatia Calea Victoriei.
In secolul al XVII-lea, Calea Victoriei reprezenta un culoar catre domeniile din Mogosoaia 
ale lui Constantin Brancoveanu. Deoarece strazile erau pavate cu trunchiuri de copaci ele purtau denumirea de „poduri”, astfel Calea Victoriei era cunsocuta sub numele de Podul Mogosoaiei. Denumirea actuala i-a fost atribuita in 1878.
Calea Victoriei leaga Piata Victoriei de Piata Natiunile Unite (fosta Piata Senatului) si este plina de istorie: a gazduit in timp case boieresti, manastiri, hanuri, magazine de lux, cafenele, hoteluri. Mare parte din cladirile pe care le putem vedea azi au fost ridicate pe case boieresti vechi.
Ne-am inceput promenada la Muzeul National de Istorie a Romaniei, construit la finele secolului al XIX-lea pentru a adaposti sediul central al Postei Romane. Cladirea devine muzeu abia in 1971.
Zona Lipscani era in trecut o mahala a targului. Astazi, aici se pot vedea dezgropate ruinele Hanului Zlatari. Breasla zlatarilor (argintari si aurari) este cea care a ridicat biserica Zlatari, ce era inconjurata de un han. In timpul lui Carol I hanul a fost demolat si in locul sau apare un parc, dar nici acesta nu s-a pastrat pana in zilele noastre.
La jumatatea secolului al XIX-lea, boierul Petros Serafim si-a maritat cele doua fete cu negustori bogati: Maca si Villacrosse. Cei doi dau numele pasajului Macca care leaga Calea Victoriei de Strada Lipscani. Proiectat de arhitectul Felix Xenopol si terminat în 1891, pasajul era destinat magazinelor de lux.
Strada Bijuteria isi are numele din vanzarile de bijuterii a fost intial o societate imobiliara.
Sediul politiei dateaza de pe vremea lui Cuza.
In 1852 a fost infiintata de Grigore Capsa cofetaria „La doi frati, Anton si Vasile Capsa”. In timp, Capsa va deveni un important punct de intalnire al politicienilor, scriitorilor, actorilor.
Bulevardul Regina Elisabeta, care facea legatura cu dealul Cotroceni, nu a avut nume pana in secolul al XIX-lea.
Matei Basarab a ridicat Manastirea Sarindar pe locul pe care astazi se afla Cercul Militar.
Zona dintre Cercul Militar si Universitate gazduia prima tiganie a Bucurestiului, iar in spatele Cercului Militar se aflau mahalalele macelarilor si sapunarilor.
La inceputul secolului al XIX-lea, zona era inca un maidan unde se dadeau reprezentatii de circ. La cererea ofiterilor romani, Carol I ia decizia sa construiasca Cercul Militar care va fi gata in 1916, fara finisajele interioare, si inaugurat abia in 1922.
In timpul ocupatiei germane, aici se va stabili comandamentul german si tot aici, in sala de marmura, va functiona o inchisoare pentru ofiteri.
Pasajul Victoria era destinat magazinelor pentru clasa de mijloc.
Teatrul Odeon, ridicat pe fosta casa a lui Costache Ghica, gazduia sala de baluri Bruxelles destinata boierimii.
Hotelul Novotel s-a ridicat peste fundatiile Hanului Filaret al II-lea, cel care infiintase o scoala pentru copii nevoiasi. Peste ruinele hanului a fost ridicat Teatrul National, care la randul sau a fost distrus. Fatada hotelului este o replica a fatadei originale a Teatrului National.
Pe locul de astazi al Ateneul se afla Episcopia Ramnicu-Sarat in secolul al XVIII-lea. Mai tarziu, Societatea Equestra Romana va crea o zona pentru echitatie. Pe temelia acestui manej arhitectul francez Albert Galleron va incepe constructia Ateneului.
Palatul Regal gazduieste Muzeul National de Arta care a aparut prin comasarea unor pinacoteci, printre care si pinacoteca Ateneului.
Promenada noastra a luat sfarsit aici, dar am plecat acasa bucurosi ca „dincolo de cenusiul pe care-l purtam am petrecut cateva ore altfel”.
Etichete: Adrian Majuru, Bucuresti, Calea Victoriei, feature, intern
