Cartea bate filmul
Scris de Alexandra Badita
Multe filme au la baza un scenariu original, pornit dintr-o simpla sclipire a mintii regizorale. O categorie aparte insa o constituie ecranizarile unor carti, incercari cinematografice frecvent esuate, poate nu in privinta incasarilor, dar cu siguranta in privinta respectarii fidele a detaliilor din paginile cartii respective. De multe ori, am observat discrepante intre filme si cartile de la care isi au originile. Si asta in defavoarea filmelor.
Vorbesc aici despre filme cat de cat recente, nu despre clasicele ecranizari de genul “Gone with the wind”, sau “Great expectations”, “Wuthering Heights” sau “Anna Karenina”. Pe unele le-am vazut alb-negru si totusi, prin faptul ca pastreaza atmosfera cartii si sunt preocupate sa redea cat mai amanuntit firul epic, reusesc sa fie emotionante si astazi. Cand spun “cartea bate filmul”, ma gandesc la aparitii cinematografice din ultimii 20 de ani.
Un exemplu recent ar fi “A Christmas Carol”, care a avut parte de nenumarate ecranizari de-a lungul timpului, dar parca niciun alt regizor nu a surprins spiritul intentiei lui Charles Dickens ca Robert Zemeckis. Poate e si datorita efectelor 3D, sau poate a multiplelor voci interpretate de Jim Carrey, cert este ca cea mai recenta varianta de film este una memorabila, care te face sa retraiesti spiritul Craciunului.
Sa nu ignor nici seria Twilight, care a innebunit milioane de fani din intreaga lume. Stephanie Meyer a creat o poveste de dragoste intre o muritoare si un vampir, poveste al carei succes nu era asteptat. Sau cel putin nu la acest nivel. Odata ce ai citit insa cele patru volume, iti dai seama ca ecranizarea primului este o incercare nereusita de a evidentia ideea autoarei. “Luna Noua” in schimb pastreaza o mare parte din actiune si chiar din replicile personajelor, dar parca nu reuseste sa creeze atmosfera din paginile cartii.
Daca ma intorc putin in timp, cartea “A Walk to Remember” a lui Nicholas Sparks parea o banala poveste de dragoste intre adolescenti dintr-o epoca a conservatorismului si a limitelor impuse de vremuri mai putin libertine. Ecranizarea romanului prin perspectiva lui Adam Shankman aduce o modernizare poate nu atat de binevenita daca judecam din punctul de vedere al tipicelor filme americane. Esenta cartii pare insa bine surprinsa si filmul reuseste sa atinga o coarda sensibila, desi face acest lucru intr-o mult mai mica masura decat romanul.
Un alt exemplu imi vine in minte, filmul “The portrait of a lady”, dupa cartea cu acelasi titlu, scrisa de Henry James. Intrucat apartine unei alte epoci, atmosfera este creionata impecabil de scriitor, la fel si detaliile care construiesc pe parcursul cartii portretul Isabelei Archer. Nicole Kidman, protagonista ecranizarii, isi joaca rolul bine, insa perspectiva regizorului o arunca de cateva ori in situatii ingrate. Lipsa actiunii din paginile cartii duce la o secventializare statica a intamplarilor. La drept vorbind insa (si e valabil in cazul tuturor ecranizarilor), nu e usor sa comprimi sute de pagini in cateva zeci de minute. Imaginatia si talentul regizorului au un cuvant greu de spus in aceasta privinta.
