RENNE: Revista online

Midnight in Paris – Misterul de la miezul noptii

Scris de Simona Spiridon

Midnight in Paris are atat de multe calitati, incat defectele sunt usor de iertat. Nu ma dau in vant dupa filme de dragoste, dar cand apare si cuvantul fantasy in peisaj, parca merita incercate.

Si daca pana acum umorul lui Woody Allen mi se parea cel putin ciudat, aici l-am gustat din plin: autentic si rafinat, fara exagerari. Regizorul de 75 de ani scrie o poveste inedita despre “Orasul dragostei” pe care daca pana acum il indrageati, dupa filmul asta il veti adora. Cu tot farmecul lui vintage, cu arhitectura cocheta, cu literatura si muzica aceea seducatorea si da, cu vinul pur frantuzesc ce completeaza perfect deliciosul delir al elegantei metropole.

Filmul este de fapt un vis implinit pentru Gil Pender (Owen Wilson), un scenarist care viseaza sa ajunga un scriitor celebru. Aflat intr-o excursie premaritala cu logodnica sa, Inez (Rachel McAdams), Gil incearca sa o faca si pe aceasta sa se lase absorbita de romantismul capitalei franceze. Inez insa este o tipa pragmatica, cu picioarele pe pamant, care prefera compania lui Paul, un vechi prieten ale carui exagerate pretentii de intelectual il fac antipatic atat pentru Gil cat si pentru cei din fata ecranului de cinema. Nimic deosebit pana aici.

O noapte magica insa, il transpune pe Gil exact in Parisul sau ideal. Dupa ce refuza sa mearga la dans impreuna cu Inez si pedantul Paul, personajul nostru se aventureaza pe strazile intortocheate ale orasului, ajungand in cele din urma pe scarile unei catedrale, unde ceasul bate miezul noptii. De aici, filmul capata o nota fantezista. O masina din anii ’20 il va transporta pe Gil in mijlocul spumei literare si artistice a vremii respective. El are privilegiul sa ii intalneasca pe excentricii F.Scott si Zelda Fitzgerald, sa bea cu exuberantul Ernest Hemingway, sa-l asculte pe Cole Porter cantand celebrul Let’s do it, Let’s fall in love si chiar sa primeasca sfaturi pentru romanul sau de la insasi Gertrude Stein, jucata adorabil de Kathy Bates.

Dimineata, evident, vraja se rupe si totul revine la normal. Desi ii povesteste ce i s-a intamplat, Gil nu reuseste sa o introduca si pe Inez in fascinantul vis pe care i se pare ca il traieste. Asa ca face tot posibilul sa evadeze in fiecare noapte spre noi si noi personaje pe care le-a admirat dintotdeauna. Astfel o cunoaste pe frumoasa Adriana (Marion Cotillard), carismatica muza a lui Picasso, care are la randul ei o pasiune pentru optimismul erei La Belle Epoque, sfarsitul secolului 19. Si calatoria in timp continua.

Gil incepe sa se simta sufocat in prezent, alaturi de logodnica lui si de parintii acesteia, care devin din ce in ce mai suspiciosi din cauza misterioaselor sale iesiri nocturne. Ce se va intampla in continuare, ramane sa descoperiti singuri la cinema.

Nu plec insa, pana nu vorbesc despre Adrien Brody in rolul lui Dali. Este, dupa parerea mea, cel mai savuros personaj. Asemanarea fizica, completata de scenele de care probabil si Woody Allen a
ras cand le-a scris, compun un mic deliciu cinematografic pe care imi va face placere sa-l revad probabil si peste multi ani.

Si am ajuns si la Carla Bruni. Nu stiu ce asteptari ati avut de la performanta ei actoriceasca, dar mie mi s-a parut ca nici rolul nu a fost solicitant, dar nici ea nu a stralucit jucandu-l. Doamna Sarkozy interpreteaza un ghid al unui muzeu din Paris, dar din pacate o face cu timiditate si oarecare stangacie.

Restul actorilor se muleaza destul de bine pe personaje, dar cu exceptia lui Adrien Brody, niciunul nu iese in evidenta mai mult decat actiunea surprinzatoare a peliculei, care curge frumos, presarata cu glume si muzica buna, dar si contraste umane si cromatice, amintindu-mi putin de un film foarte reusit al aceluiasi regizor, Vicky, Cristina, Barcelona. Desi omul de baza din spatele camerelor de filmat este Woody Allen, Midnight in Paris elogiaza farmecul vizual al capitalei franceze sub indrumarea directorului de imagine Darius Khondji, cunoscut pentru Seven si The Beach.

In concluzie, sa hoinarim pe bulevarde, sa lenevim pe malul Senei, sa ne delectam cu muzica fina si sa alergam prin ploaie; toate astea in ultimul film al lui Woody Allen, Midnight in Paris.

Etichete: Adrien Brody, Carla Bruni Sarkozy, cinema, comedie, cronici, dragoste, Ernest Hemingway, Fantasy, filme, Marion Cotillard, mister, Owen Wilson, Paris, recenzii, review, Salvador Dali, video, vintage, Woody Allen