Premiile Gopo 2010 – Previzibile si plictisitoare
Scris de Simona Spiridon
S-au decernat si Premiile Gopo, Oscarurile Romaniei, cum le place organizatorilor sa spuna. Din pacate, cu toata incercarea de a se ridica la nivelul galelor cinematografice din afara, Premiile Gopo nu au adus nicio surpriza, niciun discurs emotionant sau macar amuzant, de fapt niciun moment memorabil.
Desi cele mai multe nominalizari le-a avut filmul Cea mai fericita fata din lume, mai exact 11, iar criticii de film care au fost membri ai juriului au declarat sus si tare ca va fi o competitie acerba, era un fapt cunoscut acela ca Politist, adjectiv, cu 10 nominalizari va fi marele castigator, adjudecandu-si 6 statuete Gopo. Asta ca sa nu-i contrazicem pe cei de la Cannes si pe unde a mai obtinut premii creatia lui Corneliu Porumboiu, care personal mi se pare unul dintre cele mai slabe filme romanesti din ultimii 10 ani.
Politist, adjectiv a fost desemnat Cel mai bun film al anului, dar a obtinut de asemenea si premiile pentru Cea mai buna regie, Cea mai buna imagine, Cel mai bun scenariu, iar actorii din rolurile principal si secundar, Dragos Bucur si respectiv Vlad Ivanov au castigat si ei premiile aferente.
Hilda Peter a fost numita Cea mai buna actrita in rol principal pentru interpretarea ei din Katalin Varga, in regia lui Peter Strickland. Actrita abia a reusit sa spuna doua cuvinte in limba romana, ca doar suntem la Premiile Gopo.
Concertul, in regia lui Radu Mihaileanu, nominalizat la 8 categorii, a primit 4 trofee Gopo, printre care cel pentru Cel mai bun montaj si cel pentru Cea mai buna muzica originala.
Cea mai fericita fata din lume, in regia lui Radu Jude a fost marele pierzator al serii, primind un singur premiu, cel pentru “Tanara speranta”, acordat Andreei Bosneag.
Una dintre cele mai indragite figuri ale filmului romanesc, distribuita in 90 de filme de lungmetraj, Draga Olteanu-Matei a fost rasplatita in acest an cu Premiul Gopo pentru intreaga cariera. Nici ea nu a reusit sa amuze sau sa emotioneze prin discursul ei.
Premiul Publicului, acordat, conform traditiei, filmului romanesc cu cel mai mare numar de spectatori, a mers catre pelicula Amintiri din Epoca de Aur – Partea I: Tovarasi, frumoasa e viata!, scrisa si regizata de Cristian Mungiu, impreuna cu cativa colaboratori. Un premiu meritat din plin.
Lumea vazuta de Ion B, de Alexander Nanau a obtinut titlul de Cel mai bun documentar. Filmul vorbeste despre propulsarea spre succes a unui batranel cersetor pasionat de colaje inca de pe vremea comunismului. Ma asteptam ca acest film sa fie castigator, de vreme ce Ion Barladeanu, autorul colajelor avangardiste s-a intalnit cu Angelina Jolie, ca doar asa ne alegem noi arta. Dar asta-i alta poveste.
Premiul pentru Cel mai bun film european a revenit productiei italiene despre mafia siciliana, Gomorra.
Majoritatea celor care au urcat pe scena au venit cu citate, unele descifrate fara pic de intonatie de pe un cartonas, altele penibil de plictisitoare, dar toate rostite crispat si greoi, iar despre Mihai Calin, gazda ceremoniei, nu pot sa spun decat ca nu a stralucit nicio secunda.
Ne dorim o apropiere de Globurile de Aur, Cannes, BAFTA sau Goya, dar e cale lunga pana acolo. Covor rosu avem, o sala potrivita sa spunem ca avem (Sala Unirii din Palatul Parlamentului), ii avem si pe Suie Paparude prezenti la datorie, dar ne lipsesc lucruri esentiale.
Etichete: actori, Cannes, cinema, Corneliu Porumboiu, Dragos Bucur, filme, Gopo, intern, Mihai Calin, opinii, Oscar, Politist, premii
