RENNE: Revista online

“Printul Persiei” este haotic si confuz

Scris de Florin Casota

“Printul Persiei: Nisipurile timpului” este ecranizarea celebrei serii de jocuri video “Prince of Persia”.  Subiectul urmareste un print care, ajutat de o printesa, trebuie sa impiedice sfarsitul lumii, provocat de nisipurile trimise de zei. Pentru a nu lasa asta sa se intample, Dastan (Jake Gyllenhaal) si frumoasa Tamina (Gemma Artenton) trebuie sa protejeze un pumnal magic pentru a nu fi folosit in eliberarea nisipurilor distrugatoare.

Filmul este plin de actiune si efecte speciale, cu multe scene inspirate din jocul video, cateva replici intepatoare intre cei doi protagonisti si un ritm demn de un blockbuster. Premisa filmului si trailerul ne dau toate motivele sa credem ca avem de-a face cu un film excelent, insa nu este chiar asa. Multe scene de actiune sunt filmate mult prea haotic si creeaza confuzie. Efectele speciale sunt bine realizate, dar destul de putine, iar replicele intre Jake si Gemma sunt rare si fara prea mult umor. Hassanssini (serios, alt nume mai inspirat?), tipii rai din poveste, au o doza de penibil. Comanda serpi, trag cu sageti din maini si apar din vartejuri de nisip.

Filmul primeste un plus la jocul actorilor. Fiecare isi face partea, dar sunt eclipsati de Jake Gyllenhaal, care a intrat cel mai bine in pielea personajului. Initial, cand a fost ales pentru rolul din film, credeam ca a fost o alegere neinspirata, dar m-am inselat. S-a dedicat total, s-a antrenat si chiar a facut majoritatea cascadoriilor.

Producatorul filmului, Jerry Bruckheimer,  doreste sa creeze o franciza la fel de infloritoare ca “Piratii din Caraibe”, dar nu ii reuseste in totalitate. A incercat sa insufle viata filmului, dar cu un scenariu slab si o regie indoielnica a creat un film distractiv, insa nememorabil.

In functie de incasari se va decide probabil daca va aparea o continuare, pentru ca universul Printului Persiei mai are multe de oferit.

Etichete: cronica, filme, Gemma Artenton, intern, Jake Gyllenhaal, Jerry Bruckheimer, opinii, Prince of Persia