The Lovely Bones – Din raiul lui Peter Jackson
Scris de Simona Spiridon
Ecranizarea Minunatelor oase, bestseller-ul lui Alice Sebold, avea potential de capodopera. Cartea, cu un subiect puternic in esenta, nu este usor de transpus pe marele ecran. O adolescenta de 14 ani, Susie Salmon, este violata si ucisa brutal de un vecin (domnul Harvey). Povestea urmareste transformarile din familia tinerei dupa moartea acesteia, in timp ce ea priveste din raiul ei, sperand ca ucigasul sa fie descoperit.
Din pacate, Peter Jackson a fost suficient de egoist, incat sa prioritizeze pasiunea lui pentru efecte speciale, in detrimentul povestii emotionante pe care scriitoarea americana a plasmuit-o.
Desi contine scene cu imagini superbe din punct de vedere tehnic, The lovely bones nu reuseste – decat intr-o mica masura si asta datorita talentului actorilor – sa surprinda aspectele de natura relationala intre personaje. Lucrurile nu se leaga frumos, armonios, ca in carte. In loc sa-si valorifice la maxim actorii de care dispune, maestrul trilogiei Lord of the rings ii alearga prin peisaje fantastice create pe calculator. Poate ca pentru fanii efectelor speciale de calitate e un film reusit, insa pentru cei care cauta un tot unitar ce cuprinde imagine corelata perfect cu senzatie, sunet suprapus cu pricepere peste reactie si o continuitate coerenta a intamplarilor, asa cum ii sta bine unei productii cinematografice de prima mana, filmul este unul mediocru. Nu resping ideea de discontinuitate a timpului intr-un film, dar dincolo de mici subtilitati, in toate faptele trebuie sa se investeasca un sens final.
Actorii care ii interpreteaza pe parintii lui Susie, Mark Wahlberg si Rachel Weisz si chiar si bunica (Susan Sarandon) au evolutii slabe, dar nici nu li s-a oferit suficient timp pentru a-si dezvalui personajele asa cum merita. Saoirse Ronan, tanara actrita de origine irlandeza pe care poate o stiti din Atonement, joaca rolul principal si o face bine, atat cat are ocazia, adica in scenele de pe pamant. In raiul ei, probabil a fost instruita sa se minuneze si ea de super efectele vizuale care i-au fost montate in jur.
Ce mi-a placut la acest film a fost tensiunea care se invarte in jurul ucigasului. Stanley Tucci este minunat si terifiant, performanta actoriceasca aducandu-i o binemeritata nominalizare la Oscar. Momentul dinaintea crimei, cand Susie este atrasa de domnul Harvey in locul construit de el in subteran, precum si cel in care sora lui Susie intra in casa lui pentru a gasi o dovada care l-ar putea incrimina, te tine cu sufletul la gura si iti da fiori deliciosi pe sira spinarii. Sunt scene care te fac sa uiti ca e doar un film.
Nu stiu daca din lipsa de spatiu, din consideratia ca nu erau necesare sau pur si simplu pentru a face loc raiului realizat exemplar pe computer, Peter Jackson a sarit peste o sumedenie de detalii prezente in carte. N-as vrea sa fiu un spoiler pentru cei care nu au citit cartea, asa ca nu le voi mentiona. Precizez doar ca marcheaza evolutia personajelor, schimbari ce au loc in comportamentul si vietile lor odata cu tragismul evenimentelor. Pana la urma despre asta este vorba in titlu si in carte: “Acestea au fost minunatele oase care au crescut in absenta mea: legaturile – uneori subtiri, alteori facute cu riscuri mari, dar adesea marete – care s-au format dupa ce am murit.”
Cartea Minunatele oase este despre dragostea parintilor pentru copii, despre ceea ce inseamna sa pierzi persoana iubita si despre ideea de viata dupa moarte. Filmul insa pune accent pe cat de colorat si supranatural poate fi raiul si se chinuie sa dea viata imaginatiei lui Peter Jackson si pe ici pe colo a scriitoarei.
The lovely bones (Din Raiul meu) ajunge in cinematografele noastre la inceputul lunii martie.
Etichete: Alice Sebold, cinema, crima, Din raiul meu, ecranizare, efecte speciale, filme, Mark Wahlberg, Minunatele Oase, opinii, Peter Kackson, Rachel Weisz, review, Saoirse Ronan, Stanley Tucci, Susan Sarandon, Susie Salmon, The lovely bones
