RENNE: Revista online

Tuborg Greenfest ziua 2: Tot fara bere, dar cu mai mult spectacol

Scris de Alex Sima

Nu mai are rost sa cautam scuze. Faptele sunt fapte. In cazul de fata, organizarea s-a facut de guano. Daca vineri a fost o perioada in care nu s-a dat bere pentru ca s-a ars generatorul, sambata seara pur si simplu s-a terminat. Norul de praf care ne-a facut sa ne simtim ca niste fremeni calarind viermele a continuat sa-si faca de cap, iar la intrare a fost o debandada de nedescris, unii oameni nefiind lasati sa intre din cauza unor motive ciudate, cum ar fi de exemplu faptul ca un barbat avea un rucsac cu un laptop inauntru, venind se pare direct de la lucru. In timp ce el negocia cu baietii de la paza, trei randuri s-au ingrosat pentru ca nu mai avea cine sa ne pipaie.

In conditiile de fata ne-am putea intreba in ce fel vor fi tratati de conducere cei care s-au ocupat de alegerea locului de desfasurare, de permiterea accesului, de aprovizionare si vanzari. Absolut fiecare aspect a lasat impresia ca a fost dat in seama unor ageamii, profesionalismul fiind absent.

In conditiile in care nu lasi lumea inauntru cu produse de afara, dar nu le poti oferi nimic de baut desi au nisip in gura, in conditiile in care faci la intrare un “control corporal” sa te asiguri ca nu intra nimeni cu diverse chestii interzise, dar il faci in dorul lelii numai ca sa pierzi timp, nu trebuie sa te mire daca te amesteci in multime si dupa cateva ore auzi din ce in ce mai des “hai sa mergem acasa”.

Pe de alta parte, au fost si lucruri bune, adica trupe care s-au respectat si au respectat si publicul. Pe ale noastre le stiti si aveti toate sansele sa le auziti intr-un concert live. Pe ale lor, mai putin, asa ca o sa insist asupra acestora.

Unu’ la mana, The Herbaliser. Indeajuns de atipici incat sa atraga atentia. Destul de buni incat sa o pastreze. O combinatie interesanta de stiluri, iar vocea solistei suficient de puternica, lucru care ne-a facut sa nu zabovim prea mult asupra rochiei.

Dupa ce au terminat programul “ierbosii”, am asteptat cu totii cateva zeci de minute pentru Guano Apes. A meritat, pentru ca s-a mai lasat praful, si pentru ca apoi in 90% din timp am fost prea absorbiti de muzica si n-am mai bagat de seama ca nu mai puteam respira. Si daca vi se pare ca exagerez, va asigur ca nu am fost singurul care dupa terminarea concertului avea smoala in nari. Ma intreb daca n-ar trebui sa fiu mai grafic. Am suflat nasul si au iesit niste materii vascoase absolut negre. Nu sunt racit, nu fumez, nu lucrez in mina.

Am rezistat impulsului care ne tragea spre iesire datorita unui singur lucru: Guano Apes. Asadar, pentru toti organizatorii de spectacole, o lectie importanta: Daca trupa e destul de buna, restul nu mai conteaza.

Au cantat piese de pe ultimul album, de pe urmatorul album, si toate “hiturile” lor vechi. Au cantat mai multe bisuri, au baut bere pe scena, au vorbit cu publicul, s-au incalzit si au dansat impreuna cu cei din fata scenei, iar spre sfarsit Sandra Nasic le-a “ordonat” tuturor baietilor sa-si dea tricourile jos ca sa poata visa frumos.

Ma intreb daca in seara asta Stefan Banica Jr. va face acelasi lucru cu fetele, sau se va multumi cu un concurs de tricouri ude, pentru ca de cateva ore ploua miseleste.

Etichete: concerte, exclusiv, festivaluri, Guano Apes, intern, muzica, opinii, spectacole, Tuborg, video