Cinci solutii ca Rompetrol sa plateasca datoria catre Romania
Scris de Daniel Ionascu
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cu ochii mei de oltean, am vazut un fenomen in formare in mirobolanta tara: companiile incep sa se laude ca respecta legea.
Astazi Rompetrol anunta intr-o conferinta de presa ca este a doua mare companie a tarii si are anual contributii la buget de 1,5 miliarde de dolari, in special din TVA, accize la carburanti si impozit pe venit. La raportarile sale trimestriale de rezultate financiare, Petrom face acelasi gen de logoree, anuntand ce venituri varsa la stat, incluzand si dividende, de data asta.
Carevasazica, pentru Rompetrol legea ar fi facultativa, nu obligatorie. Cum veni vorba, hai sa ne laudam de fiecare data cand trecem pe verde si sa trimitem companiei mareata noastra fapta. Poate asa va avea si KazMunaiGaz imbold sa rascumpere in totalitate obligatiunile de 571 milioane de euro, pentru care statul a iertat o data compania la plata datoriilor istorice si a pasuit-o sapte ani, desigur, cu o dobanda.
Baiatul cu bicicleta de pe Wall Street
Dmitry Grigoriev, directorul financiar al Rompetrol, dadea astazi jurnalistilor o fabula cu o bicicleta pentru a demonstra cat de urata este tara noastra fata de ce s-ar fi intamplat daca acelasi lucru ar fi avut loc la New York. “Ai cu trei prieteni o bicicleta si ai 33% din ea si vine un politist la tine si te obliga sa preiei restul de bicicleta. De ce sa iau toata bicicleta daca nu am nevoie sau daca nu am bani?”, se intreba retoric Grigoriev.
Sa-i explicam putin. Este vorba de obligatia pe care Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM) a impus-o Rompetrol de a face oferta obligatorie de preluare din moment ce Rompetrol Rafinare (Petromidia) si Rompetrol Well Services (Petros) si-au schimbat stapanul. Obligatia este stipulata tot in lege si n-am inventat-o noi, ci este ceva comun in Occidentul laudat de Grigoriev. Ca sa-i continuam metafora cu bicicleta, o sa-i spunem noi de ce a venit politistul. In primul rand, pentru ca ceilalti prieteni cu care are bicicleta nu sunt doar doi, ci sunt cateva mii, cu niste cote minuscule. In al doilea rand, el nu a avut 33% din bibicleta de la inceput, ci a achizitionat cota de la un alt baiat din cartier pe nume Dinu. Si cum prietenii nu-l cunosc pe noul baietas cu care trebuie sa imparta bicilceta, si vorbim aici de Asociatia Investitorilor pe Piata de Capital (AIPC), vor sa fie despagubiti. Si legea cere asta.
Tare curios as fi sa il fi vazut de Grigoriev povestind fabula cu bicicleta in New York investitorilor de pe Wall Street si sa vorbeasca de Securities and Exchange Commision (SEC) in aceiasi termeni cu care a descris azi CNVM. S-ar putea sa aiba o surpriza neplacuta, pentru ca au mai incercat cate unii si altii diverse tertipuri pe Wall Street, astfel incat sa pacaleasca investitorii sau statul, si au ajuns la inchisoare. Da, ma refer la Bernard Madoff.
Rompetrol, datornicul rau-intentionat
Grigoriev a povestit fabula pentru a argumenta faptul ca Rompetrol nu are bani pentru a plati integral obligatiunile de 571 milioane de euro. Pana acum a patit doar 71 milioane de dolari, destul cat sa mentina majoritatea la Petromidia iar pentru restul vrea sa converteasca datoria catre stat in actiuni. Ca atare, sa-i dam domnului director financiar cateva idei cum sa faca rost de banii respectivi astfel incat sa fie cu adevarat un partener al statului roman si nu doar cineva care vrea sa dea o gaura bugetului.
– KazMunaiGaz, compania care detine 100% din Rompetrol Group, ar putea sa emita obligatiuni pe pietele internationale pentru a acorda apoi Rompetrol un imprumut. Iar aceasta isi va da datoria. Totul bine si frumos, kazahii isi vor plati singuri datoria catre ei insisi si asa au si un motiv sa faca Petromidia eficienta. In plus, nimeni nu va suferi o pierdere contabila.
– Rompetrol s-ar putea imprumuta de la banci necesarul si ar putea gaja in acelasi fel ca si cu statul roman, datoria sa se transforme in actiuni.
– ar putea sa vanda active valoroase ale grupului, cum ar fi lantul de benzinarii Dynef din Franta si Spania.
– KazMunaiGaz, ar putea face, prin intermediul subsidiarei detinute in totalitate Rompetrol Group, o majorare de capital egala cu diferenta ramasa de plata.
– compania sa ofere statului de banii respectivi ori pacura – ca tot vine iarna si trebuie stocuri pentru termocentrale, la preturile pietei, ori benzina – si statul sa o foloseasca la institutiile sale, care sa nu mai fie nevoite sa faca licitatii pentru benzina.
Uraniu la schimb
Dar solutia propusa de Rompetrol este una in care kazahii beneficiaza de tot, iar statul pierde. In caz ca inchide rafinaria, asa cum a anuntat azi ca ia in considerare, statul pierde 1,5 miliarde de dolari pe care compania le varsa la buget prin accize, TVA, impozit pe venit. In cazul ca face conversia restului de datorie, kazahii raman majoritari la Petromidia iar statul ar ajunge la peste 40% din actiuni. Numai ca, daca le-ar vinde pe bursa, la cotatiile actuale, statul pierde in jur de 200 de milioane de dolari din toata afacerea. Dar, pe cand statul roman e sarac si a dat Rompetrol prezumtia de incredere, ca-si va plati datoriile, KazMunaiGaz are inca profituri foarte mari si inoata intr-o mare de petrol. Si daca ar fi asa de bine intentionat, discutiile s-ar putea purta la nivel guvernamental intre cele doua state, avand in vedere ca statul detine KazMunaiGaz. Ar putea sa ne dea la schimb o mina de uraniu, de exemplu, ca al nostru tot se termina in 2017.
Etichete: analiza, Dmitry Grigoriev, exclusiv, KazMunaiGaz, petrol, Petromidia, Rompetrol, stiri
