Opera lui Dumnezeu
Scris de Horea Mihaltan
E primavara in ceruri si Domnul se plimba linistit prin gradina. Soarele sclipeste vioi printre ramurile copacilor care incep sa dea in floare. Gradina este invaluita in lumina si intr-o mireasma cereasca care l-ar ameti pe orice muritor. Domnul nu pare insa nici ametit nici prea fericit. Isi aduce aminte de Adam si Eva, acei oameni care l-au deceptionat. Cu un gest maiestuos isi mangaie totusi agale pletele, aruncand o privire plictisita spre pamant. Deodata fruntea i se descreteste in timp ce ochii incep sa-i straluceasca de bucurie. Si-a adus subit aminte de suspusul sau Blankfein.
Acest om nu l-a deceptionat niciodata, dimpotriva, el este “fauritorul operei divine” pe pamant. “Am si uitat de chelul asta credincios”, ii spune Dumnezeu lui Petru cu un zambet strengarsc. Il voi suna numaidecat ca sa-l intreb ce mai face si ca sa-i mai dau niste directive de conduita. Zrrr zrrr…
– Hi, it’s Lloyd Bandit, sorry, Blankfein.
– Ce faci, credinciosul lui Tata? Il intreba Domnul.
– Vai, Tata, a inceput sa-mi sufle vantul prin buzunare. Bonusurile astea de cate 40 milioane nu-mi mai ajung. Am ajuns la disperare si voiam tocmai sa te sun. Ce noroc a dat peste mine acum ca imi vei putea acorda cateva minute.
– Bine, bine, chelu’ lui Tata, i-o reteza Dumnezeu. Hai sa lasam trancaneala si sa trecem la lucrurile importante. Ia spune-mi tu mie hotuleeee (Dumnezeu ii dezmiarda pe cei pe care ii iubeste), ai auzit tu de fonduri de pensii?
– Da, Doamne!
– Da’ de alti oameni buni de fraierit ai auzit?
– Da, Doamne, raspunse Lloyd entuziastmat.
– Na, casaca-ti urechile alea blegi si noteaza! Apuca-te tu si fabrica niste bonduri din alea care nu merita un rahat. Vinde-le pe urma la cine poti, fonduri de pensii de exemplu. Cu cat le vinzi la mai multi si cu cat mai scump, cu atat mai bine. Nu uita ca numele Goldman trezeste respect la oameni, toti vor sta drepti in fata siglei “divine”. Nu va trebui sa le spui altceva decat sa cumpere si ei vor cumpara. Dupa ce ai vandut gunoiul du-te tu frumos la compania aia de asigurari numita AIG. Asigura-te cat poti de repede impotriva gunoaielor pe care le-ai vandut.
– Nu inteleg, Doamne, se vaicari micul hot. Vrei sa ma pui sa fac castig dublu dintr-un maidan? O data prin vanzare si a doua ora prin asigurare?
– Hai, hai, nu fa pe boul, ca te carpesc, i-o intoarse Domnul. Fa ce ti-am spus si punct. Goldman e raiul meu iar tu imi indeplinesti vointa. Hai la cotonogit de investitori si sa nu te mai aud vaicarindu-te ca o muiere gravida.
Cu inima franta Lloyd s-a supus vointei Domnului, aprizand astfel fortat de imprejurari, focul depresiunii. Pentru cei care nu inteleg limba “divina” voi incerca sa traduc: Lloyd a primit asadar urmatoarea sarcina de la Dumnezeu. Sa construiasca o casa de cea mai proasta calitate care sa se si poata darama cat mai repede. Sa-l ia pe dl. Paulson drept expert, acestuia din urma trebuind sa-i arate care pereti vor trebui sa fie cei din hartie. Exteriorul trebuia facut foarte atragator ca sa orbeasca clientii. Inauntru nu trebuia sa intre nimeni, pentru ca numele Goldman reprezenta destula garantie. Dupa ce casa a fost vanduta, cu certitudinea ca ea se va darama, doar a fost construita tocmai pentru acest tel de catre Golman, cazinoul Sachs trebuia sa fuga s-o asigure la AIG. Iata doua muste dintr-o lovitura, o idee care nu poate fi decat divina. Vinzi o casa care stii ca se va darama, te duci pe urma si o asiguri. Dumnezeu pare sa se fi indepartat in ultimul timp oleaca de Goldman. Profitul lor de cazinou continua sa fie imens, vezi ultimul raport, dublu fata de raportul precedent si el istoric. Iata insa ca SEC i-a dat in judecata pentru frauda. Festivalul rugaciunilor a inceput asadar.
Etichete: AIG, Dumnezeu, escroci, extern, Goldman Sachs, Lloyd Blankfein, opinii
