Jurnalismul de calitate nu este ieftin
Scris de Alex Sima
Peter Kann are la 67 de ani o viziune tinereasca asupra presei online, alegand sa mearga contra curentului general, si explica in ultimul sau editorial din Wall Street Journal de ce face acest lucru. A fost de-a lungul vremii reporter pe front in Vietnam, a castigat un premiu Pulitzer in 1972, a ajuns CEO al Dow Jones, si acum spune ca dupa atatia ani in presa, editiile de print ale ziarelor sunt in continuare modalitatea sa preferata de absorbire a stirilor.
El arata ca trecerea la taxarea vizitatorilor pentru editiile online nu este o chestiune de curaj, ci de consistenta a politicilor alese pana in acest moment. Esentiala este asteptarea ca pentru stiri de calitate sa fie primita in schimb o plata echivalenta. Se naste astfel intrebarea urmatoare: “De ce sa dam pe gratis intr-o noua forma de distributie un produs pe care il taxam cu sute de dolari intr-o alta? Singurul lucru rational era sa nu facem asta”. A rezultat un ziar care are doua editii, una de print, una online, care se vand separat sau impreuna.
Presupunand ca atunci cand a fost luata aceasta decizie si alte ziare majore ar fi urmat aceeasi linie, un precedent ar fi fost creat de liderii industriei, si ceilalti componenti ai ei, care sunt in mare parte numai lemingi, ar fi indraznit sa urmeze aceasta ruta rationala in loc sa sara de pe stanca.
Se spune ca acum e prea tarziu pentru publisheri sa schimbe traseul. Clientii editiilor online au avut la dispozitie o decada de utilizare a editiilor online gratuite, si ca in orice domeniu, e extrem de greu sa incepi sa taxezi un produs odata ce clientul s-a obisnuit sa nu plateasca pentru ceea ce primeste. In acest moment o schimbare ar fi riscanta si dureroasa.
Bazele de clienti s-ar micsora rapid, publicitarii ar cere rate mai mici, iar accentul ar trebui sa fie pus pe cine citeste o publicatie, online sau in print, in loc de cati o citesc. Produsele jurnalistice in sine ar trebui sa fie imbunatatie in ambele editii. Insa decizia de a taxa sau nu accesul la siteuri este ca alegerea unei otravi din mai multe, iar taxarea ofera macar sansa unei curatari a sistemului si o recuperare ce va veni pe parcurs.
Motivul nu are de-a face cu viitorul ziarelor. Amenintarea reala este indreptata impotriva stirilor insesi – informative, relevante, de incredere. Aceste atribute dispar pe masura ce ziarele nu isi mai pot permite sa le produca, si cand bugetele lor vor continua sa se micsoreze, cine va face asta in locul lor? Televiziunile in nici un caz, pentru ca au ales sa acopere celebritati, crime si trivialitati, iar analizele si opiniile informate au fost inlocuite de oameni care tipa unii la altii. Sunt putine resurse si mai putina dorinta de a acoperi stiri semnificative cu exceptia inundatiilor si incendiilor.
Internetul nu e nici el in stare de asta, desi sunt nenumarate siteuri si bloguri care pretind ca o pot face. Ele nu pot insa urmari rolul traditional al presei, acela de a investi in echipe profesioniste dispersate in comunitate, care sa prezinte, analizeze, si abia apoi sa prezinte evenimentele. In stadiul actual nu pot oferi decat comentarii.
Modelul prezent de afaceri nu permite acoperirea costurilor pentru ceea ce inseamna stiri de calitate. Editiile online cu audiente din ce in ce mai mari, canibalizate in mare parte din print, se bazeaza tot pe redactiile offline pentru continutul prezentat. In final, cel care are de pierdut cel mai mult este publicul.
Etichete: extern, online, opinii, Peter Kann, Wall Street Journal
