Interesul poarta dres
Scris de Elena Gherasim
E o Ea, o blonda convinsa, sora buna cu nonsalanta, o adevarata vampa a politicii, ce isi pierde insa capul in preajma autoritatii care ciuruieste doar din privirile-i derutante si congruente.
Tanara si plina de posibilitati, lipsita de prejudecati, dar si de bun simt, face concurenta acerba celor ce odinioara se numeau dame bine. Sigura pe sine si pe cel care o sustine din umbra gratie sarmului sau feminin, s-a facut remarcata intr-un singur mandat cat altii in sapte. Cu un nas fin si un obraz gros, a adulmecat numaidecat izul ciolanului politic, insfacandu-l fara urma de ezitare. Perfectionista si neinduplecata, suficient de flexibila incat sa se faca luntre si punte pentru a mai obtine inca cinci ani de gratie – are stofa de politician.
E o pisica blonda, cu lipici la ministere dintre cele mai banoase, ce isi ascute sistematic ghearele focoase pe dosul fotoliului prezidential, modelandu-l dupa prostul gust. Personaj feminin omniprezent in politica romaneasca, gura bogata care nu de putine ori vorbeste neintrebata, si fara a gandi in prealabil, si-a declarat simpatia latenta pentru cel pe care il place ca barbat. Desi acesta o are drept model de moralitate pe sotia sa, pana si aceasta paleste in fata unei astfel de marturisiri.
In ceea ce priveste realizarile in domeniul in care activeaza prost, dar sigur, poate fi amintita promovarea imnului turistic al Romaniei, devenita intre timp Land of Choice. Gafe de duzina, de inspiratie marinareasca, nascute din indelunga colaborare cu mentorul sau de suflet. Tuturor acestor constatari care o incrimineaza, dama noastra le raspunde diplomat, prin obisnuitele participari la evenimente campenesti precum Festivalul Branzei de Burduf, Hora din Cuca-Macaii sau Sarbatoarea Mucigaiului din Flori, acolo unde se bea si se mananca rahat din cozonaci si cornulete.
In rest, e o simpla muritoare, exemplul elocvent al zicalei mioritice care spune ca politica ar fi stim noi ce. Dama bine, care dupa inca cinci ani de huzur in care isi va umple ochi conturile, va stinge lumina portocalie si isi va ocupa locul la ei in celula. Celula celor care au trait bine.
Noi suntem undeva deoparte, conservati in masuri de austeritate. Nu ne mai amuzam pe seama prostiei lor si nici nu ne mai ingrozim la fel de tare in fata masurilor lungi date de minti scurte. In schimb, ne hlizim cand ochim ofertele din supermarketuri. Macar cu un ciolan mai ieftin sa ne alegem, pentru ca maduva e a dulailor de pension.
Etichete: Elena Udrea, intern, opinii
