290 de kilometri in 6,5 ore

Scris de

Nu, nu este vorba de titlul unui roman. Este vorba de o calatorie facuta de mine chiar ieri la Bucuresti. Se apropie data de 17 aprilie, data expirarii vechiului meu carnet de conducere, dar si o data deosebit de importanta pentru bursa. Voi reveni la intervalul 14-17 aprilie in actualizarea saptamanala a graficelor. Nu am vrut sa merg cu masina la Bucuresti, fiind totusi vorba de un drum de circa 7 ore. Am inceput sa cercetez si sa cantaresc posibilitatile care mi s-au oferit. Avion dimineata la 6:00 din Tg- Mures si inapoi la ora 21:00 aceeasi zi doar marti si joi. Ma uit si la mersul trenurilor.

Tren din Bucuresti spre Sighisoara la ora 13. Perfect imi zic. Iau avionul incolo si revin cu trenul, nevoind sa petrec mai mult decat strictul necesar in capitala. Avionul a fost ca pe vremea raposatului dar cu personal ceva mai simpatic si mai vioi, zbor de circa 45 de minute. Spre ambasada iau expresul, un autobuz. Oamenii vorbesc in soapta si sunt placut surprins. Soseau Kiseleff: banda pentru ciclisti, curata, inclusiv parcul, incepe sa-mi placa ceea ce vad. Intru la ambasada la ora 10:00 si ies dupa circa 2 minute cu noul carnet in mana. Merg sa-l intalnesc pe Vlad, un tanar cu firma. Vlad se vaita injurand hotii si statul, dar l-a votat pe Basescu. Langa muzeul Antipa, locul din care m-a luat Vlad cu masina, se pichetaza din nou. Oamenii isi aleg hotii ca mai apoi sa protesteze impotriva lor. Pe buze imi apare un zambet trist, masina porneste. Dupa un pahar de vorba cu Vlad, iata-ma in gara de Nord. N-am mai fost cu trenul de o vesnicie.

Cer un bilet de clasa intai, in amintirea desagilor care mi-au fost trantiti de cap pe clasa a doua in tinerete, si ma indrept spre peron. Incerc sa obtin informatii despre linia de plecare a trenului si mi se raspunde civilizat. Ma urc la clasa intai fara sa ma uit la numarul vagonului. Curatenia din tren si aspectul vagonului ma surprind. Vine conductorul. Zambeste si ma indruma intr-un alt vagon care nu va fi decuplat la Brasov. Trec prin vagoanele de clasa a doua la fel de curate. Diferenta de clasa aproape ca nu se vede.

Trenul porneste la ora 13:00 fix. Apare mai apoi un conductor grasut si fara gat ca pe vremuri, dar zimbaret si el. Spre marea mea mirare ureaza la toata lumea o calatorie placuta si o zi buna. Cortina cade insa exact in acest moment. Scena se schimba, actorii sunt aceasi. Trenul sta mai mult decat merge. Cand merge, merge incet ca sa nu deraieze, cu un vuiet amenintator al rotilor in curbe.

Ajung in Sighisoara la ora 19:20, obosit si cu o constatare. In Romanaia postceausista doar avionul mai are viteza pe care a avut-o atunci. Restul lucrurilor merg tot mai incet, cu o velocitate aproape de zero, ca si economia de fapt.

Iata acum si legaturile pe care aceasta poveste le are cu economia si ca o consecinta cu nivelul de trai: drum de 7 ore cu masina si 6,5 ore cu trenul, pentru strabataerea a 290 de km, sunt cifrele valabile si pentru transporturi. Transportul marfurilor este o parte foarte importanta a economiei, capish? Acum stirea soc pe care ai stiut-o dar ai neglijat-o. Pe vremea raposatului acelasi drum cu trenul era facut in 4 ore. Intrebare: incotro se indreapta o tara ale carei transporturi au devenit mai precare in capitalism decat in comunism?

Oare cine este sau sunt cei responasabili pentru aceasta stare de fapte? Este oare o intamplare faptul ca justitia, sanatatea, industria si agricultura au aceeasi velocitate ca si trenul? Ai observat probabil ca velocitatea furtului creste pe zi ce trece. Vezi cum se leaga lucrurile intre ele? Vezi cum totate tarile functionale, cu neajunsurile pe care le au si ele, si-au plasat grosul velocitatii in alte domenii decat cel al furtului, fara nici o exceptie. Observa inca o data legatura stransa care exista intre nivelul de trai, infrastructura, transport, sanatate, justitie, agricultura, precum si intre punctul de balanta a minciunii fata de adevar, a competentei, fata de incompetenta.

In faza in care ne aflam este mai bine ca Isarescu mananca acasa, ca sa nu-l mai intrebe lumea de cursul leului. Cei care l-ar fi ascultat ar fi fost ruinati azi, in caz ca se luau dupa el. Sa vedem acum daca exista tendinte evolutioniste in gandirea omului de rand? Exista cu siguranta. Vezi exemplele de mai sus. Omul de rand vrea si ca atare incearca. Cei cu cheia in mana, oameni proveniti aproape in totalitatea lor din vechiul regim, refuza insa categoric sa le deschida usa. Tragedia romanesca este asadar in opinia mea urmatoarea: cel care vrea sa deschida o usa da cheia mereu unuia caruia nici nu i-a trecut prin cap sa o faca. Morala: fii atent cui ii dai cheia, adica votul tau!

Sursa: Renne
Sursa foto: Renne

Etichete: , , , , ,

EscapeReality Escape Rooms

Lasa un comentariu

Va rugam sa comentati la subiect si sa nu ii jigniti pe ceilalti interlocutori. In caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Va multumim.