Instinctul de vanator al barbatului
Scris de Evelina Catoi
… sau ” Te iubesc dar te insel.”
Cand spui vanator te gandesti la un barbat in adevaratul sens al cuvantului, galant, curtenitor, capabil sa devoreze rapid o prada/femeie. Vanatorul se distinge usor dintr-o multime. Are ochii deschisi pe jumatate si un zambet obraznic in coltul gurii. Se pricepe la bauturi si daca ii dai ocazia te va incanta cu alegerea facuta. Are sigur o pasiune, un hobby de care abia asteapta sa-ti povesteasca si nu foloseste parfum, caci in viziunea lui, barbatii adevarati miros a tutun si a sex. Se ingrijeste, dar nu se barbiereste de cate ori ar trebui. Stie ca femeilor le place sa ii simta barba aspra pe spatele lor fin.
El traieste sa flirteze. Prin acest lucru vrea sa-si reconfirme statutul sau social. Fiecare femeie cucerita, fiecare noapte de amor cu cate o alta femeie, ii reaminteste ca el este nu orice barbat, ci BARBATUL. Unele cedeaza mai usor, pentru altele trebuie sa scoata artileria grea, dar ambele genuri de femei ii plac la fel deopotriva: pe primele le vede drept niste femei sigure, care stiu ce isi doresc, iar in cazul celei de-a doua categorii, asteptarea il intriga si il starneste.
Vrea sa auda de fiecare data ca el este special, iar performantele lui sexuale unice. Iar cand o femeie nu face asta, prefera sa o considere si chiar sa afirme despre aceasta ca are moravuri usoare. Sub nicio forma nu este el de vina.
M are o relatie stabila de cativa ani si se declara fericit. Iar la anul, pe vremea asta, va trebui sa-mi caut o rochie de seara, caci M se casatoreste cu aleasa inimii. Dar ii place in continuare sa vaneze. Nu merge niciodata pana la capat, pentru ca nu cauta asta. M nu vrea sex, nu are nevoie. In schimb, flirtul este alta poveste. L-am vazut de cateva ori in plin atac. Danseaza foarte bine, este constient de acest lucru si foloseste aceasta arma de fiecare data. Sa fim seriosi totusi: cati barbati cunoasteti care danseaza bine? Majoritatea stau pe loc, misca un pic din maini, sau mai rau, se balanseaza intr-o parte si-n alta cu o mana in buzunar si cealalta tinand un pahar. Femeile se apropie instant de el cand se misca pe ritmuri de hip-hop. Se uita fix in ochii lor si nu le atinge. Ar fi deplasat. Are loc apoi un schimb de replici. Daca este intrebat, recunoaste fara probleme ca are o relatie. Si cum femeile vor mereu sa guste din fructul interzis, intorc capul doua secunde si ce vad: saruturi, urechi muscate, funduri atinse.
Pentru M, flirtul este ca oricare alta munca pentru care depui efort ca sa ajungi la un rezultat. Jocul seductiei i se pare cel mai incitant, iar tatonarile si zambetele il tin conectat la viata si reprezinta povesti interesante de spus la o cafea. “Uita-te si la filmele de la Hollywood!”, mi-a zis. “1 hr si 3o min de flirt, de incercari de a se cupla…si cand relatia devine oficiala filmul se termina. Pana si cultura populara recunoaste ca cea mai importanta parte a unei relatii este agatatul.”
La un moment dat am avut tendinta sa cred ca poate acest instinct, acest mod a-si trai viata, cucerind, a aparut dintr-o nesiguranta. De ce totusi un barbat sigur pe el, simte nevoia sa i se aminteasca ca inca mai are ce trebuie? Sa fie totusi vanatorul nostru un barbat nesigur si de ce nu complexat? Oare starea de incertitudine ii face pe barbati sa fie intr-o continua cautare si vanatoare de femei care sa ii faca sa se simta bine in pielea lor?
M mi-a raspuns simplu: “Leul nu vaneaza ca sa vada leoaicele ca el inca poate, ci pentru ca ii este foame.” Barbatii care au nevoie de confirmare, poate o fac de cateva ori, cei nesiguri pe ei nu o fac punct. Desi poate am vrea sa credem ca barbatii care afiseaza siguranta si incredere in sine sunt de fapt complexati si frustrati, lucrurile nu stau asa. Bibliotecara obraznica exista doar in filme, nu in realitate. O persoana nesigura nu va incerca sa ascunda asta printr-o atitudine de superioritate.
In mod cert, pentru M, victoria este cea care conteaza si bineinteles acel what if?, ce ii apare in minte involuntar. Zambeste de cate ori imi povesteste una din micile lui escapade, desi nu ar trebui sa le numesc asa, semn ca simte ca traieste atunci cand are parte de astfel de experiente. Iar faptul ca poate sa mi le povesteasca, sa radem sau sa ne facem tot felul de scenarii, ii aduce multumire.
Cum ramane insa cu sentimentul de vinovatie? Exista oare in cazul lui M, care urmeaza sa-si puna pirostriile? In viziunea lui, acest sentiment ar aparea daca ar incepe o relatie, ceea ce nu se pune problema. “Ce nu stii, nu te raneste.” Si poate ca distractia pe care ti-o asigura flirtatul, aduce beneficii in dormitor cu partenera de viata.
Flirtul este un joc inocent, daca ramane la acest statut. Felul in care o faci, poate sa duca aceasta practica la nivel de arta. De cele mai multe ori cand ne asumam un risc, rezultatul poate sa nu fie tocmai cel dorit. Insa, atunci cand este cazul, rasplata este pe masura, momentul ramanandu-ti in amintire drept o experienta incitanta.
Etichete: barbati, cupluri, dragoste, feature, femei, intern, relatii, sex
Comentarii (3)





















Tu transformi acest site in revista pt femei… o fi bine, o fi rau?
daca vroiam articole de genul imi cumparam un Cosmopolitan si nu mai intram pe Renne…
@Jibi: Nu citesc si n-am citit niciodata Cosmopolitan, asa ca nu ma pot pronunta daca gasesti sau nu articole de acest gen acolo. Ce scriu eu in materie de sex si relatii sunt mici povestioare din experienta mea si a unor prieteni cu care am astfel de discutii, presarate cu putin umor si analiza psihologica. Nu cred ca se compara cu articole de genul “10 pozitii pentru a ajunge la orgasm rapid”.