Un snob in autobuz: cum a (am) renuntat la masina pentru mijloacele de transport in comun
Scris de Adrian Popa
“Rasfoind” internetul, am dat peste o poveste interesanta pe site-ul publicatiei Los Angeles Times, care ma priveste in mod deosebit. De curand am luat decizia sa nu mai folosesc masina personala decat in timpul liber. Trei ani nu m-am dat jos de la volan, fie ca mergeam la serviciu sau la supermarketul aflat la 500 de metri de blocul meu. De doua saptamani nu am mai bagat insa cheia in contact. Nu neaparat pentru ca benzina este prea scumpa, ci pentru ca mi-am dat seama ca la volan prin Bucuresti este un adevarat purgatoriu. Am fost un snob. Cum sunt dependent de tigari asa eram dependent si de masina. Daca plecam din casa si nu luam masina simteam ca imi lipseste ceva, ca pierd oarecum din respectul celorlalti si al meu. Sa fiu pieton mi se parea ceva “umilitor”. Ei bine, am trecut peste momentul critic si acum mi-am schimbat total viziunea. Mai nou, cand vremea e frumoasa seara cand ies de la serviciu, merg cate doua statii de autobuz pe jos pentru a face miscare. Acum constat cat de snobi suntem noi romanii. Cunosc oameni care castiga 10 – 15 milioane pe luna si merg zi de zi cu masina la serviciu. Nu stiu cu ce bani mai raman pentru mancare, iesiri sau haine. Pentru mine asta e un mare mister. Cum nu stiu de asemenea si de ce la ore din mijlocul zilei se circula bara la bara in Bucuresti. Oamenii aia nu sunt la lucru? Toti sunt agenti de vanzari si comis-voiajori? Toti sunt patroni?
“Simteam ca oamenii iau autobuzul pentru ca nu au bani”
Revin acum la povestea despre care aminteam la inceput. Prima data cand Jacquelin Carr, 26 de ani, a luat autobuzul
in Los Angeles, a simtit ca navigheaza intr-o lume noua. Cand a ajuns pe un bulevard foarte cunoscut, pe care il strabatuse cu masina de nenumarate ori, din autobuz a avut senzatia ca se afla pe partea gresita a strazii. La fel ca si mine, multa vreme a simtit “ca este prea buna pentru a merge cu autobuzul”.
Prima calatorie a facut-o sa se simta uimita si oarecum jenata. “Simteam ca oamenii iau autobuzul pentru ca nu au bani. E un fel de standard social, credeam”, explica Carr. In cazul ei banii nu erau o problema pana de curand si nu sunt nici acum. Anul trecut lucra la o agentie de publicitate si detinea un Wolkswagen Jetta. Insa la un moment dat si-a pierdut acel job. Leasingul i-a luat masina. O perioada a trebuit sa apeleze la parinti pentru a-si plati chiria si facturile lunare, care se ridicau la 250 de dolari.
De curand si-a gasit un nou job, pe un salariu bun (desi nu ca cel de dinainte), la retailerul Lululemon Athletica. Si-ar permite sa-si cumpere o masina mai ieftina. A decis insa sa incerce cu autobuzul. Drumul pana la serviciu cu mijloacele de transport in comun, plus distantele pe care trebuie sa mearga pe jos, dureaza in jur de 40 de minute pentru Carr.
Dupa cateva luni de folosire a autobuzului si-a dat seama ca viata ei a devenit mult mai complexa: au aparut frustrari dar si o multime de intamplari care i-au imbogatit existenta. Uneori autobuzul este foarte aglomerat si Carr se simte ca intr-o cutie de conserve. Beneficiile sunt insa mai multe. A reusit sa stranga bani. Inainte cheltuia in jur de 450 de dolari lunar pe benzina. Mai mult, acum nu mai trebuie sa plateasca asigurare, revizii sau reparatii la o masina. Simte de asemenea ca ajuta la protejarea mediului si ca are posibilitatea de a vedea lucruri din autobuz care ii scapau atunci cand statea concentrata la volan.
Jacquelin povesteste si o intamplare hazlie. La un moment dat, o femeie in varsta, asezata pe scaunul din fata sa, se uita fix la ea. Panicata, tanara a crezut ca de vina sunt ochelarii sai de soare mari, ca de aviator, pe care ii poarta mai tot timpul, ca poate miroase ciudat sau are ceva pe fata. Vazand ca femeia o tintuieste in continuare cu privirea, Jaqueline a schitat un zambet. Niciun raspuns insa. Dupa cateva secunde in care si-a intors privirea in alta directie, pentru a scapa de privirea batranei, Carr s-a uitat din nou la ea. Adormise bustean. Experienta a distrat-o. Apoi tanara, care este o persoana foarte sociabila, a inceput chiar sa cunoasca oameni in autobuz cu care s-a angajat in discutii. Experientele sale din mijloacele de transport in comun au determinat-o sa-si deschida un blog numit Snob On A Bus (Un snob in autobuz).
I-ar placea ca si alti prieteni de-ai sai sa-i urmeze exemplul si sa lase masina pentru autobuz. “Zilnic ma uit cand se deschid usile sa vad o figura familiara”, spune Carr. In zadar insa. Prietenii sai prefera in continuare automobilele personale. Insa in autobuz Jaqueline a descoperit si alti oameni ca ea, care au dat masina pe autobuz si au ajuns sa nu regrete absolut deloc.
Acum autobuzul a devenit o parte integranta din viata tinerei. Este dependenta de experientele pe care le traieste aici. Asa cum era candva de masina sa.
Etichete: auto, extern, intern, Los Angeles, mediu, opinii, publicitate, stiri
