Basarabia vazuta prin ochii unui oltean
Scris de Daniel Ionascu
Dupa ce mi-am facut pasaport, n-am putut ajunge in Moldova din cauza vizelor lui Voronin. Cand in sfarsit acestea au fost eliminate, am purces la drum.
Primele ore prin Romania le-am dormit cu spor, insa pe langa Husi m-a trezit vitezo-mania care l-a apucat pe soferul microbuzului. La o bariera, nici nu trece trenul bine, ca asta baga un “bleah” si accelereaza pe langa coloana de masini, depaseste 5-6, sare peste sine si taie calea celor de sensul invers de mers. “Suntem fete nemaritate aici!” tipa din spate vreo doua basarabence. Pare-se ca in fata mortii, pohta ce-au pohtit nu era decat noaptea nuntii…
In fine, la vama romaneasca Albita niste jeguri de wc-uri “europene” te imbie cu aroma specifica. Pe partea moldoveana, caschetarii verifica de-a fir a par timp de juma de ora fiica consulului din Lyon, care avea pasaport diplomatic. E pusa sa-si dea datele de contact si toate cele. “Cred ca submina autoritatea statului” spune in gluma un coleg de calatorie. Bineinteles, cum s-a vazut in tara unde coruptia zburda, a inceput sa numere bani, sa scrie pe un clipboard, si sa dea concomitent si niste telefoane. Asta in timp ce masina facea zig-zag pe sosea, de pe sens pe contrasens si inapoi in ritm de Ayrton Senna al microbuzelor.
Sosim la Chisinau si multumim ca am ajuns sanatosi si intregi. Ziua urmatoare pornim spre Zabriceni, 200 de kilometri spre nord, in fapt de partea cealalta a Botosaniului romanesc. In sat, scena de Kafka, cu vanzatoarea de la magazin socotindu-ne restul cu un abac de lemn.
Colectionarul de fosile
Urmatoarea excursie o facem la Orheiul Vechi, complex istorico-cultural de pe marginea raului Raut, la 18 kilometri de Nistru. In pesterile de aici se refugia armata de razesi ai lui Stefan cel Mare pe cand invadau turcii sau tatarii Moldova. Prin anul 1000 i.e.n. aici era un complex daco-getic cu ziduri inalte de 4-12 metri inaltime. Sta sa ploua. Biserica cu hramul Sf. Maria, pe langa care trecem, si-a tras niste icoane si table cu briz-brizuri tiganesti, numai sa fie risipa de materie prima. Coboram o poteca cu gand sa intram in pesteri. La o margine, pac!, o scoica infipta intr-o piatra. Cum eu sunt un paleontolog amator nu m-am lasat pana n-am incarcat buzunarele doldora cu fosile de Cerithium si alte moluste. Si am vazut in splendoarea lui si exponatul “piatra care taie adidasul”, pe care l-am lipit ulterior.
Mai tarziu am aflat de pe internet ca aici era acum 10 milioane de ani fundul Marii Sarmatice, ce se intindea pana in China. La intoarcere am trecut si fosilele granita.
Romana din Transnistria
Am ajuns si in Transnistria. Intai intr-un sat moldovean al carui nume nu il dau din motive KGB-iste si unde am trecut cu barca. Aici am mancat una dintre cele mai bune rate cu varza gatite vreodata. Dus-intors, cu o barca cu vasle folosita la pescuit, tot drumul dureaza o ora. Timp in care trebuie sa stai tapan, pentru ca miscarile bruste pot duce la rasturnarea in apa stramoseasca a Nistrului.
Spre surprinderea mea, romana vorbita aici este mai pura decat in piata din Chisinau, unde la fiecare 10 cuvinte, 2 sunt in rusa.
O alta revelatie este Adjika, un fel de bulion picant, facut cu usturoi si ardei. Nu se fierbe, ci rosiile tocate se amesteca cu sus-numitele componente, dupa care se lasa 3-4 zile la macerat. La final e recomandata grija la desfacerea sticlei pentru a nu bubui.
Aaa, era sa uit. Timp de cateva zile am fost in acelasi oras cu Dmitri Medvedev, cel mai puternic om din aceasta parte a planetei, ba chiar am fost oprit de agentii de politie inainte de a face actul criminal de a trece o strada laturalnica inainte a sosi coloana Sa oficiala.
Pe langa asta, am trecut prin imediata apropiere a delegatiei Kazahstanului, care lua pranzul la un restaurant. Fara a fi oprit sa trec…
Femeile-predator
Desi tara este mai scumpa decat Romania la orice, exceptie benzina – unde Lukoil e actor important, si saracia urla prin cea mai saraca tara a Europei, femeile se imbraca in cel mai fitos mod. Haine sexi, scumpe, eventual cu cristale Swarovski. “Mai au sa si le puna in dinti” spun glumetii. Costumatia cred ca are rol de a agata vreun matracuc italian ori rus, eventual, cu propriul meu exemplu din piata cand voiam sa cumpar scrumbii. Aici vanzatoarea m-a intrebat daca nu cumva sunt italian.
Circa 70% din masinile care circula pe strazi sunt Lada din anii ’70-80’ iar cei 30% ramasi sunt masini ultimul racnet, de la sufragerii mobile la Bentley, Mercedes, BMW, Audi si altele. La Festivalul Vinului din Chisinau, ne-am cumparat cu doar 32 de lei moldovenesti, adic 8 lei romanesti, vin de 21 de ani de la Milestii Mici, complex intrat in instorie drept cel mai mare oras vinicol subteran.
Dupa “revolutia portocalie” din acest an din Moldova sunt tentat sa cred ca tara este in situatia echivalenta a Romaniei din 2004. Dupa puzderia de banci, gandul ma duce la Romania anilor 2000, dar dupa cum arata gropile din asfalt si trotuarele diagnosticul este de 1996. Politicienii inca incearca sa-i convinga pe oameni de lucruri elementare, cum ar fi taierea subventiilor, reforma statului care nu-si mai permite sa plateasca degeaba si investitiile in infrastructura. Cam ca in Romania anului 2009.
Oricum, drumul Moldovei nu poate fi decat european, dupa cat de dornici sunt basarabenii de haine occidentale, confort, dar mai presus de toate de respect si siguranta ca mai-marii nu-ti pot inventa acuzatii prin oamenii corupti din sistem.
De remarcat ca pe Aleea Clasicilor, Eminescu era singurul care avea flori.
Etichete: Basarabia, exclusiv, extern, Milestii Mici, opinii, Orhei, reforma, relatari, reportaje, Republica Moldova
