Obstile, avutii nationale amenintate de faliment
Scris de Ionel Popa
Nationalizarea din anul 1948 a surprins obstile din Tara Lovistei ca societati nonprofit de tip ONG, care foloseau veniturile in folosul comunitatii. Consiliile de administratie ale obstii, formate din „mosii” cu cele mai multe drepturi, nu aveau pretentii pecuniare.
Dupa revolutie, obstile s-au constituit cu proprietari de drept sau de conjunctura. Statutul s-a modificat esential intr-o forma ambigua, care evita raspunderea legala a administratorilor, acestia nefiind, de multe ori, produsul mecanismelor statutare. Prin aceasta forma s-a permis incompatibilitatea, remunerarea membrilor Consiliilor de administratie si cenzorilor, instrainarea unor suprafete de teren dintr-o propietate indivizibila, prin contracte oneroase si dari fiscale care sunt in contrdictie cu statutul de ONG. Lipsa de subordonare certa in ceea ce priveste o autoritate de control fiscal a dus obstile la un faliment nedeclarat. Conform statutului, falimentul declarat transfera proprietatea obstii in domeniul public. Oare asta se vrea?
Padurile din obsti dispar, proprietarii raman saraci
Din cauza unei reprezentari administrative total lipsite de performanta, obstile nu au infiintat societati de exploatare si prelucrare a lemnului, care ar fi creat locuri de munca in comunitate si ar fi adus profit proprietarilor. Masa lemnoasa s-a vandut pe fir prin subevaluari clientelare. Proasta administrare a dus la pierderea fondului cinegetic, cu toate ca pe plan local s-au constituit legal asociatii de vanatoare, obstea putand acredita fondul prin incredintare directa, detinand peste 90% din teren. S-a vrut evitarea controlului local care ar fi eliminat comisioanele. Mai grav, a fost prejudiciata comunitatea de venituri directe.
Obstile fac parte din tezaurul istoric al Romaniei
“Devoratorii” de paduri nu tin cont de tezaur, de patrimoniul national, de ritmul de crestere al arborilor. Ei si-au motivat comportamentul declarand ca fac igienizari… La ras! Au indentificat si boala (ipidae) de care “sufera” padurea. S-au transformat in doctorii “plamanului verde”. Daca boala exista, a fost contractata din fasa. Pepinierele, in mare parte, se fac la cote cu clima blanda si puietul plantat in zona alpina creste in conditii vulnerabile, nefiind adaptat la mediu. Structura lemnoasa nu mai este densa si permite incubarea daunatorilor.
SOS padurea!
Avand in vedere ca 75% din fondul forestier este in domeniul privat, administratiile din acest sector nu sant pregatite si motivate sa protejeze acesta avutie nationala care se risipeste fara efect in prosperitatea comunitatilor. Este nevoie de autoritate si control. Adunarile generale ale obstilor, in numele carora se iau decizii majore, au devenit tabele de conformitate, cu semnaturi sub semnul intrebarii. Aceste falsuri, desi dovedite, nu au produs autosesizarea organelor de control.
Etichete: exclusiv, faliment, intern, mediu, opinii, stiri, video
