RENNE: Revista online

Pe urmele mosnenilor din Tara Lovistei

Scris de Ionel Popa

Construirea intre anii 1717 – 1722 a soselei de pe Valea Oltului, numita si Via Carolina, avea sa deschida drumul mosnenilor spre restul Olteniei. Mosnenii, tarani liberi proprietari de pamant, erau organizati in obsti. Acestea erau niste comunitati de munca unde se presta o activitate dirijata si formau un cerc inchis, in privinta drepturilor de folosinta a pamanturilor si padurilor. Obstile erau constituite din descendenti de familii provenite din „mosi” si se defineau ca propietati colective in devalmasie (indivizibile), considerate rezerve ale comunitatii. Mai mult, obstea fixa „pornirea plugurilor” iar conducerea ei avea drepturi de judecata.

In Arhivele Statului – Bucuresti, lucrarea Cartografii (1838) – se enumera in muntii Lotrului 16 stani, si sunt inregistrati Ion sin Stanciu si Ion sin Vasile cu ocupatia de „baci la oi”.
Incepand cu anul1829 culegerea aurului din nisipurile raurilor decade. In acest context dezvoltarea exploatarii si prelucrarii lemnului ia amploare, odata cu reformele lui Cuza. Din anul 1840 s-au format lacurile pentru plutirea lemnului de la Voineasa, Malaia, spre Brezoi si, mai tarziu, plutire pe Olt. Joagarele manuale se transforma in joagare hidraulice. Datoriile se plateau in  busteni. Intre anii 1846 – 1853 cererea de lemn creste si astfel obstile de mosneni prospera, iar profitul este folosit in comun: „care bani sau lasat pentru trebuinta satului”.

Strainii, primii care au vazut potentialul economic al Vaii Lotrului

In anul 1864, inginerul ceh Carol Novac, atras de marile posibilitati de exploatare a padurilor de pe Valea Lotrului, monopolizeaza prelucrarea lemnului, cumparand aproape toate gaterele si extinde plutirea pe Olt. Ia in antepriza reparatiile soselei de pe Valea Oltului si arendeaza pe 15 ani baile Calimanesti. Carol Novac confectioneaza dube pe poduri plutitoare si pontoane, pentru transportul lemnului pe raul Olt spre Valcea si in avalul judetului. Cu ajutorul constructiilor plutitoare se transporta material lemnos la Raureni, apoi sare la Turnu Magurele. In obligatiile contractuale ale lui Carol Novac se stipula si obligativitatea de curatire a albiei Oltului. In anul 1873, Carol Novac construieste prima fabrica de cherestea la Brezoi si a doua in tara dupa cea de la Galati: „o masina cu doua juguri, care se compune fiecare jug de la 10 la 20 panze de fierastrau” ( 1967, Mihai Luder – Economia Forestiera din Romania).

Dupa moartea lui Carol Novac, in 1901, urmasii sai instraineaza bunurile unei asociatii cu capital majoritar austro-ungar – J. Guttman et. Comp, care infiinteaza societatea Lotru si pune la Brezoi bazele unei fabrici de prelucrare a lemnului pe curent electric, produs de turbinele antrenate de apa raului Lotru. Cheresteaua este exportata in multe tari. In anul 1904 societatea J. Guttman et. Comp. este concurata in zona de Societatea in Comandita pentru Exploatarea de Paduri Oltul, unul din actionari fiind si renumitul politician Take Ionescu. In anul 1909 apare si Societatea forestiera Vasilatul, care exploateaza padurile mosnenilor de pe Valea Vasilatului si de pe Valea Lotrului. Pentru transportul lemnului, Societatea Vasilatul construieste o cale ferata ingusta, deservita de un trenulet cu locomotiva pe abur, numit “Mocanita”. In anul 1914 fabrica Vasilatul este arendata firmei austriece Marcus Kislinger. In acest timp incepe si exploatarea minei de aur de la Valea lui Stan, o zona aflata la cativa kilometri de Brezoi.
In vara anului 1918, fabrica de cherestea Lotru, rechizitionata de nemti (in Primul Razboi Mondial), a fost distrusa de un incendiu. Doi ani mai tarziu, pentru a putea face fata concurentei, societatile forestiere din Brezoi se unesc si se infiinteaza Societatea Anonima Romaneasca pentru Industria de Paduri Carpatina. In 1921 un incendiu puternic distruge fabrica de cherestea, societatea Carpatina incasand 30.000.000 lei despagubiri de pe urma politei de asigurare. Banii au fost folositi de societate pentru reconstructie. Pachetul majoritar de actiuni al Carpatinei era detinut de baronul Groedel din Budapesta. Intre anii 1934 – 1940 societatea Carpatina diversifica obiectul muncii prin: prelucrarea fagului (inainte se prelucrau numai rasinoasele), obtinerea brichetelor de rumegus, prelucrarea parchetului sau prelucrarea lazilor. In 1938, baronul Groedel vinde pachetul de actiuni trustului Holding International de Bois din Monaco.

Dupa nationalizare a urmat capitalismul salbatic

Societatea Vasilatul a fost singura care nu s-a integrat in Carpatina, dar, din cauza concurentei, productia scade si este inchiriata firmei Namax din Palestina. In 1941, inundata de apele Oltului, Vasilatul devine nerentabila. Intrarea Romaniei in razboi a influentat negativ toate ramurile exploatarii forestiere. In 1943 actiunile cetatenilor straini au fost cumparate de Casa Autonoma de Finantare si Automatizare din Romania. Apoi, prin legea 119/11 iunie 1948, mijloacele de productie ale Carpatinei si Vasilatului au fost nationalizate.

Dupa revolutie, „capitalistii de carton” au distrus fabrica de la Brezoi, stergand pagini de istorie economica, in care se regasea activitatea mosnenilor din Tara Lovistei. Nimeni nu s-a gandit ca acesta fabrica, datorita istoriei interesante, era demna de o locatie de muzeu. Noroc ca raul Lotru va ramane, cu Vale cu tot, ajutat de legenda,ca facand parte din trilogia existentei vesnice: „Lotru , Motru si Gilortu”.

Etichete: documentar, intern, stiri