Scrisoare deschisa catre A.
Scris de Evelina Catoi
Cred ca ultima scrisoare pe care am scris-o a fost in liceu, cand inca mai corespondam cu o fata pe care o cunoscusem intr-o tabara, asa ca, te rog sa imi scuzi stangacia. Simt ca au ramas cateva lucruri pe care nu le-am rostit la momentul potrivit si pe care as vrea sa le stii.
Te-am dorit chiar de la inceput, desi au fost momente cand am vrut sa bat in retragere. M-am simtit nesperat de familiar cu tine si, in mod ciudat, in siguranta. Nu stiu de ce mi-ai inspirat acest lucru, in conditiile in care in capul meu se petrec tot felul de scenarii smulse din filme si mereu ma gandesc la ce e mai rau.
Recunosc ca nu te-am lasat sa ma cunosti, ca nu ti-am spus prea multe despre mine. Si singurul motiv pe care il pot invoca este teama si/sau lasitatea. Sunt maxim 3 oameni pe lume care ma cunosc cu adevarat si de multe ori ma intreb de ce nu ii las si pe restul sa ma cunoasca. Pentru unii sunt o Ana fitoasa, aroganta, ironica, cu un ton de superioritate si pe buna dreptate. Pentru altii sunt acea Ana amuzanta, distractiva, care vorbeste deschis si pe care poti conta oricand. Dar nu sunt numai atat. Sunt femeia care ofera totul si vrea sa primeasca totul. Nu fug cand devine greu, imi plac gesturile mici, oamenii care vorbesc deschis si nu as face rau nimanui in mod deliberat, deci, uneori, fara voia mea, o mai dau in bara.
Noi doi ne starnim unul altuia atatea sentimente contradictorii: duiosie, dorinta, ura, pasiune, respingere, nepasare. Mintea mea imi spune ca am nevoie de cineva linistit in viata mea, dar sufletul meu si fiecare vibratie din corpul meu mi-au spus din totdeauna ca eu nu sunt genul de femeie care isi doreste o relatie comoda, in perfecta armonie. Vreau momente de inflacarare, putina agresivitate, tandrete, orgasme intense si naucitoare, certuri din nimicuri si impacari frumoase, balansate de momente de pace. Uneori am nevoie de drame, in aceeasi masura in care am nevoie de liniste. O recunosc: vreau o relatie bolnavicioasa. Poate suna “bolnav” ceea ce spun, dar sper ca m-am exprimat suficient de bine incat sa intelegi exact sensul, fara sa ii atribui o latura urata. As fi vrut sa ne asumam riscuri in acest sens si sa descoperim impreuna rezultatul.
Vezi tu, eu cred ca niciun om nu il gasesti de-a gata, sa se comporte exact cum iti place tie. Tocmai aici este farmecul: oamenii se formeza impreuna, invata unul de la celalalt. Exact in aceeasi masura in care eu am lipsuri, asa ai si tu. Cand vedeai ca o iau razna sau bat campii, puteai sa ma aduci cu picioarele pe pamant. Sunt atat de usor de calmat, daca folosesti cuvintele potrivite. Dar nici tu nu ai vrut sa te agiti si te-ai complacut in situatie.
Sunt adesea lupul moralist si imi stabilesc “principii” stupide pe care mai tarziu le incalc. Nu iubesc cu usurinta si orice indragosteala pe care am experimentat-o vreodata se sfarsea rapid. Nu cred in crushes. Dar cred in mine, cred in ceea ce pot sa ofer, cred cu ardoare in ceea ce vreau. Te-am acceptat exact cum esti, cu calitatile si cu defectele tale, in special cu defectele. M-a durut de fiecare data cand mi-ai maturisit un eveniment nefericit sau o stare neplacuta prin care treceai si, chiar daca nu ti-am aratat, mi-ai lipsit in multe momente.
Nu ti-am scris aceste randuri in speranta ca voi primi un raspuns. Pur si simplu am vrut sa iti marturisesc cateva ganduri care m-au rascolit in ultima vreme. Vreau sa iti fie bine, vreau sa ai parte de tot ceea ce iti doresti si imi doresc sa gasesti echilibrul din viata ta.
Exact ce imi doresc si mie.
Ana
Multumesc Tina pentru sfaturi si inspiratie.
Etichete: barbati, dragoste, feature, femei, intern, opinii, recomandari Special, relatii
