RENNE: Revista online

Am trait istoria

Scris de Daniel Ionascu

Zi de munca, mirobolanta zi de 15 august, sarbatoarea Marinei, a lui frati-miu si a lui varu’ Bibi. Telefonul bazaie. “Mergi la meci?”, “As merge, dar sa stii ca eu sunt caine”, raspund.

Ca si emitentul. Asa ca dupa un sfert de ora de asteptat convoiul RATB ajung la Stalingradul faptei, ca un criminal care da tarcoale zonei unde tocmai facuse prima victima. Sau fusese doar un alt martir la unui criminal mitic, fara nume, fara fata, fara privire dar cu ceva magic.

Catalin ma culege din miile de infanteristi de pe langa stadion. E prima oara cand ajung in regimentul “Catalin Haldan”. Dar dezastru…. Dinamovistii sunt jaloane pentru atacul rapidist si incasam un gol. Galeriile le trimit numai ganduri “bune” fratilor si verilor Becali. Iar legumele din teren nu se trezesc. “Suntem norocosi daca scapam doar cu atat”. N-am fost, caci gropile de lup din aparare n-au reusit sa scoatem din ate inca o boaba. Moment cu care tribuna se injumatateste, cei usori cu duhul retragandu-se de pe front.

“Nicio problema, le face Ando’ ceva cat sa iasa lei”, ii zic lui Catalin. “Nu inteleg de unde atata optimism pe tine”, avea sa-mi replice el mai tarziu in masina. Cum revine Dinamo in teren, in primele minute e o mortiera abia rateaza tinta in fata portii din fata peluzei “Catalin Haldan”. Ocazie cu care imi majorez estimarea: nu mai facem 2-2, ci batem cu 3-2.

Dupa care locotenentul Liviu Ganea intra in teren in locul lui lui Andrei Cristea. Iar N’Doye ii ia locul genistului Kone.

Moment din care alta echipa incepe sa mitralieze terenul. O scurta rafala pe stanga, o mortiera centrata, mingea e balbaita in careu si Liviu Ganea are la el un glont magic! Cateva minute mai tarziu, aceeasi faza, o salva de acoperire, o bubuitura spre stanga, centrare plouata, recentrare si …. GOOOL!
Tribuna se cutremura si vibreaza impreuna cu mine, cu tabela de scor, cu galeria, cu jucatorii.
Cand ma fulgera mai tare sa filmez, Torje, copilul atomic al lui Dinamo, face niste scamatorii pe teren si tocmai cand ma asteptam sa centreze… o ghiulea cu napalm zvantura vinclul portii!

Numai la Dinamo poti trai asa ceva! Nici nu mai simt ca am fost pe plantatie. Cine mai vrea?

Etichete: Adrian Cristea, dinamo, exclusiv, fotbal, Gabriel Torje, intern, Liviu Ganea, reportaje, stiri