De ce armonia ne incanta creierul
Scris de Nicolae Cobzaru
Cheia
catre muzica buna poate fi inteleasa prin legatura pe care o are cu neuronii nostri. Altfel spus, placerea muzicala e resimtita de creier, indiferent de alegerea noastra si determinata cultural si de gustul propriu.
Un nou model – matematic – arata ca intervalele armonioase declanseaza ”aprinderea” unui tipar ritmic compatibil in anumiti neuroni auditivi; sunetele suave contin mai multa informatie decat cele stridente.
Inca din Antichitate era cunoscut faptul ca doua tonuri ale caror frecvente erau legate printr-un simplu raport de 2:1 (o octava), produc cele mai consonante intervale muzicale. Interesant e ca aceste efecte nu tin de exercitiul muzical – bebelusii sau chiar maimutele pot sesiza diferenta.
Nu se stia insa, daca acordurile armonioase sunt placute urechii datorita felului in care undele se combina in aer sau modului in care creierul le transforma in impulsuri electrice. Noul model matematic pledeaza pentru creier.
”Am descoperit ca motivele pentru aceasta diferenta se afla la nivelul neuronilor”’, spune Yuriy Ushakov de la Universitatea N.I. Lobacevski din Rusia. Acesta, impreuna cu echipa sa au studiat un model matematic simplu al modului in care sunetul trece de la ureche spre creier. In acest model, doi neuroni senzitivi reactioneaza la tonuri diferite. Fiecare trimite un semnal electric la un al treilea (interneuron) care trimite un semnal final la creier.
Interneuronul ”se aprinde” cand primeste continut de la unul sau amandoi neuronii. Semnalele de la neuronii senzoriali ajung in acelasi timp daca tonul este armonios si astfel interneuronul se aprinde doar o data, pana cand se va reincarca. E un proces asemanator cu emiterea unor semnale luminoase intermitente la un LED, care formeaza un lant regulat.
In schimb, semnalele de la sunetele disonante ajung la creier in timpi diferiti, generand astfel un lant neregulat in interneuron. Aceste lucruri fac posibila testarea experimentala a modelului matematic. Neurofiziologii pot studia neuronii activi pentru a vedea daca pot gasi acelasi continut informational in lanturile de impulsuri.
O abordare interesanta asupra acestei probleme este cea a unui muzician devenit neurolog, Daniel J. Levitin care a scos recent o carte – Creierul nostru muzical – aparuta si la noi si in care vorbeste despre procesele care au loc in creier cand ascultam muzica, explica impactul muzicii asupra noastra, precum si multe alte curiozitati de acest fel.
Autor: Nicolae Cobzaru
Etichete: armonii, creier, extern, modele, muzica, neurolgie, semnale, stiri
