ANI-Dreptul sau nedreptul la viata privata
Scris de Horea Mihaltan
In democrati
a originala romaneasca, rezultata dupa o
lovitura de stat, dreptul la viata privata este egal cu furtul. Cand spun furt nu ma refer la gainarii, pentru ca ele se intampla oriunde in lume. Aici e vorba de jaful organizat pe care cei din varful piramidei il exercita asupra statului si, prin aceasta, asupra contribuabilului.
Asa numitii oameni de afaceri, toti cu tentacule politice, reusesc sa faca o afacere doar atunci cand scotocesc in buzunarul contribuabilului. Pe cont propriu ei ar deveni niste oameni de nefaceri, care nu ar fi in stare sa organizeze nici macar functionarea unui WC public. Ca atare, atunci cand fura acesti oameni vor sa fie lasati in pace.
Agentia Nationala de Integritate (ANI) a fost asadar atacata chiar de Curtea Constitutionala, plina si ea, se pare, de “oameni de bine”. Stirea a fost, ca de obicei, fierbinte, aduncand cu viteza luminii analistii politici in scaunele televiziunilor. S-au impartit intepaturi, asa cum se face intotdeauna, indiferent de subiect. Daca cineva, oricine, ar veni cu ideea ridicarii unui spital gratuit pentru nevioasi, analistii politici critici ar aparea si in acest caz.
Ei vor apartine intotdeauna taberei opuse celui care a venit cu ideea. Iata, dupa parerea mea, si explicatia faptului ca tara (invatamantul, infrastructura, sanatatea, etc.) se afla in paragina. Cand se schimba clanul, tot ceea ce a facut predecesorul din celalalt clan trebuie ras total.
In Romania nu exista proiecte cu teluri comune care sa fie duse la bun sfarsit, indiferent de cine ar fi la guvernare. Aici, eu si numai eu contez, cel care ma aflu in acest moment in scaun. Cu aceasta mentalitate sunt sigur ca va veni cineva care va vrea sa darame autostrazile suspendate ale domnului Oprescu.
Ce rost are atunci Agentia Nationala de Integritate intr-o tara in care nu functioneaza mai nimic? Pai un rost are si ea pentru ca face praf. Nimeni nu a intrat la racoare din cauza ANI, dar praful facut de agentie pare sa le fi intrat in ochi hotilor. Orbit de praf furi mai greu, asa ca, jos cu ANI.
Personal, nu cred ca Agentia Nationala de Integritate are vreo importanta, desi ca sperietoare de ciori este buna si ea la ceva. Cu sau fara ANI, domnul Videanu are 2 lei in cont, cere ajutorul UE pentru firma sa, in timp ce sotia domniei sale are o geanta de 37000 de euro. Exemplele ca cele ale domnului Videanu si a familiei sale sunt nenumarate, asa ca dezbaterea subiectului devine inutila.
Intr-o tara normala o institutie ca ANI nici nu-si are locul. Justitia isi face treaba, legea e clara pentru toti. Cei ce nu o respecta sunt penalizati fara drept de apel si indiferent de functie. In Suedia, fara ANI, doar cu legi functionale, cariera unui om politic precum Mona Sahlin a fost distrusa. De ce? Pentru simplul fapt ca a indraznit sa cumpere lucruri de uz personal, de cateva mii de coroane, folosind cardul de credit parlamentar. Faptul ca femeia a inapoiat banii n-a mai contat. Social democratia suedeza a fost nevoita sa o impinga imediat spre periferie ca sa nu pateze cumva numele partidului. Mona era candidata la sefia social democratilor suedezi cu sanse bune de a deveni prim ministru.
In Romania, cu sau fara ANI, procesul este intotdeauna exact invers. Esti votat parlamentar ca sa fii scos din inchisoare si sa fii pus direct in scaun, pentru ca, de!, orice hot este urmarit si hartuit doar din cauze politice, in rest el fiind de fapt absolut “nevinovat”.
Ca o concluzie, dilema Romaniei nu este a fi sau a nu fi ANI, ci mai degraba a face sau a nu face NANI atunci cand alesii fura ca in codru.
Etichete: Adriean Videanu, afaceri, ANI, democratie, intern, justitie, opinii, Suedia
