RENNE: Revista online

Scurt pentru o cauza. Un gest despre „lungirea” vietii

Scris de Marinela Oprea

Gesturile sunt ca o casa. Uneori devin Acasa. Sunt solide ca niste caramizi ridicate spre un scop in forma de acoperis care protejeaza umanitatea, civilizatia, placerea de- a fi egoist sau altruist sub aceeasi latime de inima, de- a betona legaturi fara noduri intre oameni. E o definitie pentru un gest finalizat. Scurt pentru o cauza.

Nu o gasesti in dictionar, pentru ca este tiparita in constiinta curajoasa a unor persoane hotarat tunse scurt, doar ca sa largeasca zambetul pe niste buze sarate de lacrimi triste ale unor oameni chinuiti de timp.

Timp in care alergi dupa 90-ul ala aglomerat care trece pe la Universitate, timp in care te impiedici si iti jupoi pielea pe o alee din Herastrau, timp in care distribui palme peste obraji nepoliticosi ca pliantele in zonele aglomerate, timp in care privesti in oglinda ca sa-ti lungesti genele cu rimel, pentru ca diseara mergi la o petrecere. Dar in toate momentele astea, uiti un lucru: ca unii oameni nu au cand sa planga, pentru ca doua saptamani vor sta cu o buba in genunchi, cum ai facut tu in parc si nu au cand sa alerge dupa troleu, ca sa nu intarzie la munca, cum ai facut tu azi dimineata. Pentru ca timpul lor este ocupat de un un scaun, dar nu unul de birou, ci unul pe rotile. Si uiti ca picioarele lor nu sunt miscate de creier, ci de un fotoliu special . Suna confortabil. Nu si pentru cei care se ridica din el, doar ca sa urce in pat. Si iti mai dispare ceva din minte. Ca altii pipaie telecomanda doar pentru urechi, pe cand tu poti alege sa vezi un film, fara sa auzi vocea actorilor.

Aceasta este o poveste. O poveste despre gesturi, care nu „a fost odata ca niciodata”, ci cu este „acum pentru totdeauna”. Scurt pentru o cauza este ca o casa. Numai ca fundatia ei a fost pusa virtual, undeva pe blog, de un arhitect care nu proiecteaza cladiri inalte, ci zambete largi pe buzele unor oameni testati de viata. Se numeste Roxana Radu. Pentru ea actiunea a inceput ca o joaca, insa cand am lansat provocarea Scurt pentru o CAUZA, am avut cele mai serioase intentii.

Acum trei luni, tastatura a directionat pe blogul ei niste cuvinte care au ajutat oameni, au deschis guri bune si rele, au miscat online-ul si presa. Cuvinte care au iesit din vocabular si au devenit fapte. Gesturi care leaga oameni. “Sa ma tund scurt, sa nu ma tund scurt”, numai daca cineva ii cumpara parul Roxanei Radu, ca sa dea banii cuiva care are nevoie de ei. Gandurile acestea au scos reactiile la suprafata. Si, totodata, un oarecare domn G a scos banii din buzunar sau din atitudinea umana a unui personaj care a dorit sa ramana anonim sub 8500 lei pentru fiecare cauza. Si pentru ca actiunea este ca o casa, Scurt pentru o cauza s-a ridicat pe inca opt niveluri, continuand cu Mihaela Pana, Tara Duveanu, Anca Bundaru, Corina Georgescu, Loredana Modoran, Elena Ciric, Oana Bratila si Oana Portase.

Banii au ajuns la oameni, care sunt ghidati de pasi, nu de ochi, oameni ca Dax care risca sa-si piarda mana cu care tu iti hranesti stomacul, iar el isi hraneste mai intai placerea de a canta. Oameni ca pictorul Bogdan Mihai Radu si Florin Gavrila care, daca nu vor fi operati, isi vor folosi picioarele doar pentru a stat in scaun, in timp ce tu alergi agitat sa incrii inca un gol. Pentru Bianca Andreea Ilis, o fetita de 3 luni, care trebuie sa fie operata ca sa aiba sansa de a vorbi asa cum vorbesc copiii tai, cand se joaca in nisip cu ceilalti micuti si pentru copiii de la Spitalul de Urgenta “Grigore Alexandrescu”.

Oamenii acestia sufera de boli care te sperie, numai cand citesti si te rogi sa nu le ai : malformatie anteriovenoasa situata la nivelul amigdalei cerebeloase dreapta cu artera nutritiva la nivel P.I.C.A. dreapta si semn de drenaj la nivelul sinusurilor duale sigmoide, avand dimensiuni de 3.03/3.05/2.37 cm. Fara alte modificari la nivelul arterelor poligonului Willis (sursa: blogul Ancai Bundaru). Nu, din sirul acesta nu intelegi nimic. Dar poti sa simti ca ei vor sa traiasca, vor sa miste pedalele de la bicicleta, asa cum faci si tu cand iesi in parc cu prietenii si «miscati » rasete, nu rotile de la scaun.

Asa ca fetele nu s-au tuns pentru cauze. S-au tuns pentru oameni, pentru care nisipul din clepsidra este limitat. Si s-au tuns hotarat scurt de la B la R , adica de la Bratila la Radu, lasand parul in coafor, fara sa regrete ca nu mai au ce sa prinda in clame, ca nu mai ramane nimic in perie, ca placa de par nu mai are ce sa intinda.Si cum zice Anca Bundaru pe blog: viata chiar atarna de un fir de par. Acum cateva minute citeam ca Dax, « cauza » pentru care Mika s-a tuns, a reusit sa stranga pumnul, dupa ce a fost operat. E un gest care noua ni se

pare firesc, dar cand ajungi inert pe un pat de spital, reprezinta o mare speranta pentru cei din jur. Dar nu stim cat de mare este chinul oamenilor suferinzi. Si totodata nu stim sa apreciem gesturile altora. Exista și oameni carora le pasa. Oameni care reacționeaza pozitiv la ideea de donație și, de ce nu, la idei traznite de a strange fonduri pentru cei care au nevoie de ele, spune pe blog Roxana Radu.

Dar stim ca ele nu au cerut bani pentru a se tunde scurt. De fapt s-au provocat pe sine pentru a face altora bine, de exemplu Elena Ciric a inteles ca din chestia asta trebuie sa fac si eu un gest simbolic. Si ca au proiectat gestul personal pentru a da un impuls mediatic, pentru a porni o alarma in mintea oamenilor si pentru ca e placut sa te sacrifici ca altii sa zambeasca.

Anca Bundaru marturiseste ca s-a tuns, ca sa promoveze ideea asta de a dona, de a face ceva pentru ceilalti si chiar de a te sacrifica pentru ceilalti. Stii, mi s-a spus “OK, dar nu puteai sa nu te tunzi si sa donezi banii astia?” Da, puteam, dar nu mi-a oferit nimeni ocazia sa fac altceva, ca sa donez banii astia.

Si mai stim ca gesturile bune atrag dupa ele si reactii negative, dar mai inguste ca sens decat cele ale unor persoane care cred in Scurt pentru o cauza si in alte actiuni, in care renunti la ceva ce tine direct de persoana ta. Si cum zice Elena Ciric, este o moda mai noua sa spui ca, daca preiei idei de la altii, esti fraier, ca preluam numai forma fara fond si pana la urma sunt niste comentarii superficiale, care nu reusesc sa vada dincolo de toata ideea in sine …pana la urma sunt niste oameni, care beneficiaza de niste bani si asta ar trebui sa fie toata chestia care sa ramana in mintea lor.

Ca orice poveste autentica, Scurt pentru o cauza pune punct printr-un final fericit. Dax a fost operat si a reusit sa stranga pumnul, copiii si nevazatorii au beneficiat de ceea ce aveau nevoie, iar fetele se simt mult mai confortabil cu noua tunsoare si sunt multumite ca au renuntat la produse pentru aranjarea parului. Totodata, prin gestul lor, fetele se definesc ca niste persoane noi, care trec peste privirile ciudate sau nu ale oamenilor din tramvai. Iar pentru Oana Bratila, gestul este o intoarcere in timp : Cand ma uitam azi in oglinda, ma uitam si ma vedeam pe mine pe la sase ani, cand eram tunsa asa si imi spuneam ca nu m-am schimbat deloc. Mi-am pus cerceii de la nastere in urechi. Mi se pare ca am asa o alta atitudine si-mi place, imi place. E o schimbare bine-venita si pentru mine.

Asadar, Scurt pentru o cauza este o poveste despre oameni cu sentimente « lungi », despre oameni care definesc curajul prin sacrificarea sinelui, mai concret, a parului ca sa lungeasca viata altor oameni. Pana la urmatoarea campanie, Scurt pentru o cauza ramane un gest prin care limbile din ceas se invart, ca sa intregeasca fericirea unor oameni cu sperante.

Etichete: Anca Bundaru, Corina Georgescu, Elena Ciric, gest, intern, Loredana Modoran, Mihaela Pana, oameni, Oana Bratila, Oana Portase, Roxana Radu, Scurt pentru o cauza, stiri, tuns