Misterul disparitiei legendarului Everett Ruess, elucidat
Scris de Adrian Popa
Disparitia lui Everett Ruess a fost unul dintre cele mai mari mistere din istoria americana recenta. Un fel de alt caz Jimmy Hoffa, poate chiar mai notoriu. Ruess, un tanar indragostit de arta si de natura, a explorat de unul singur vestul salbatic american, pentru a experimenta ceea ce el numea „frumusetile, dar si furiile, naturii”. In 1934, la numai 20 de ani, a disparut fara urma in Utah, in desertul de langa orasul Escalante. Speculatii legate de ceea ce s-a intamplat cu el, despre cum parca l-a inghitit subit pamantul, au fost spuse si scrise cu nemiluita. Miturile pleaca de la cele cum ca a trait pana la adanci batraneti, casatorit fiind cu o indianca Navajo, de la o posibila crima, pana la ipoteze halucinante, cum ca ar fi fost rapit de extraterestrii.
Ucis de indienii Ute
Abia de curand s-a aflat ce s-a intamplat de fapt cu Everett, si asa unul din marile mituri ale culturii americane a fost elucidat. Ruess a fost de fapt ucis de indienii Ute iar la crima a fost martor, accidental, un indian Navajo (Nez), trib dusman al celor dintai. Acesta, care a vazut scena uciderii tanarului de la distanta, l-a inmormantat pe Ruess dupa ce atacatorii au plecat si a pastrat secretul a ceea ce a vazut zeci de ani. La un moment dat, indianul Navajo, ajuns la varsta de 72 de ani, s-a imbolnavit de cancer si a crezut ca boala este un blestem pentru ca a ascuns ceea ce vazuse. A marturisit totul unui tamaduitor din tribul sau iar de la acesta povestea a mers mai departe. Abia anul acesta, in aprilie, testele ADN prelevate de la osemintele de la locul indicat de Nez, au dezvaluit care a fost sfarsitul unei vieti scurte, dar legendare.
Mostenirea lasata de Ruess este una extrem de bogata. A scris poeme, eseuri, scrisori, si a realizat schite si desene, de o mare finete artistica, inspirate din peregrinarile sale. (Mai multe materiale scrise de Everett gasiti pe EverettRuess.net)
Citate de Everett Ruess (le las in engleza pentru a nu strica cu traducerea frumusetea lor):
“When I go, I leave no trace.”
“I have always been unsatisfied with life as most people live it. Always I want to live more intensely and richly. Why muck and conceal one’s true longings and loves, when by speaking of them one might find someone to understand them, and by acting on them one might discover oneself?”
“I have not tired of the wilderness; rather I enjoy its beauty and the vagrant life I lead, more keenly all the time. I prefer the saddle to the streetcar and star-sprinkled sky to a roof, the obscure and difficult trail, leading into the unknown to any paved highway, and the deep peace of the wild to the discontent bred by cities.” – from the last letter Ruess sent to his brother, dated November 11, 1934.
