RENNE: Revista online

“2046”, locul si timpul incremenit

Scris de Florin Casota

„2046” este  filmul lui Kar Wai Wong („In the mood for love”, „ My Blueberry Nights”). Spun ca e al lui pentru ca a reusit sa-si implementeze ideile la nivelul scriituri si la nivelul regiei. „2046” este a treia parte dintr-o triologie creata de Wong. Eu, deocamdata, am vazut doar partea treia, dar nu este necesar vizualizarea primelor doua parti („The Days of being wild” si „In the mood for love”) pentru a intelege si a te bucura de aceasta parte.

Chow Mo-wan (Tony Leung) este scriitor. In cartea sa, un tren pleaca spre 2046, din cand in cand, si toata lumea care se imbarca avea aceeasi intentie: sa retraiasca amintirile pierdute. In 2046 nimic nu se schimba, dar nu se stie sigur pentru ca nimeni nu s-a intors. Mai putin Tak, alter egoul japonez al lui Chow, care vrea sa plece, sa schimbe ceva. Tak este singurul om aflat in trenul care pleca din 2046, dar avea companie o femeie-android. Conductorul il avertizeaza sa nu se indragosteasca de android pentru ca nu e capabil sa intoarca iubirea. Aceasta iubire imposibila este simbolizarea pentru incapabilitatea autorului de a trece peste iubirea trecuta si a merge mai departe.

Este o poveste despre iubire, despre retrairea acelor momente fericite, dar si o meditatie asupra singuratatii omului. Chow e un barbat frumos, parul ingrijit, mustacioara fina si bine imbracat, care reuseste sa farmece orice femeie, sa o iubeasca, pentru scurta durata si asta zambind, ca si cum totul e atat de firesc. Cauta orice indiciu pentru a se lasa tras in trecut. In trecut, caci aici ni se va demonstra cum trecutul ramane atat de activ in configurarea viitorului, in prezenta noastra in lume, in intelegerea noastra asupra lumii. Practic, prin aceea amintire, a primei iubirii- sau mai bine zis a iubirii, a idealului ei- intreaga lume, existenta este reconstruita, iar toate drumurile duc catre aceea apropiere-a iubitei, iubirii- apropiere ce odata pierduta il va face si pe el sa se piarda.  Cautarea iubirii e si cautarea de sine si de aceea de foarte multe ori, spre a sublinia acest fapt,  actiunea trece de la trecut la prezent si in viitorul fictiv, raportat la un singur reper: ajunul Craciunului, perioada in care nevoia de afectiune si caldura este cea mai ridicata. Desi desfasurarea nu este liniara, acesta nu este un impediment in a intelege filmul. Din pacate unele scene se prelungesc un pic prea mult, altele prea incete, insa fara sa afecteze totalitatea filmului.

Tony Leung este foarte bun in rolul acestui barbat care nu-si lasa niciun moment  garda jos, iar atunci cand o face e doar pentru o secunda. E calculat, afectuos dar rece in acelasi timp, increzator in actiunele si miscarile lui. Ziyi Zhang( in rolul lui Bai Ling, iubita lui Chow din motel) joaca foarte bine rolul de femeie independenta, care nu asteapta mila barbatilor, desi m-a cam calcat pe nervi personajul interpretat.

Adevaratul motiv pentru care acest film merita vazut este metoda regizorului Kar Wai Wong de a realiza aceasta poveste pe marile ecrane. E uimitor din punct de vedere vizual si as indrazni sa spun ca se apropie de calitatea imaginii din „8 & ½” al lui Frederico Fellini. Trece de la scene in care predomina rosul, la altele in care galbenul te incalzeste sau la alb-negru care te emotioneaza si-ti inchid gura in asteptarea a urmatoarei replici. Abordeaza o serie de metode de filmare. Multe dialoguri sunt filmate in asa fel in cat sa-l vezi doar pe cel care vorbeste. Tu doar anticipezi reactile receptorului in acesta conversatie. Cadre de la brau in jos, scene statice etc.

Coloana sonora este elementul care completeaza filmul. Muzica clasica aleasa este superba si face ca scenele sa aiba un impact si mai mare. Tema creata de  Shigeru Umebayashi pentru film este extraordinara si creeaza tensiune exact cand trebuie. Se aude si Angela Gheorghiu interpretand Casta Diva din opera Norma, cantata cu orchestra londoneza.

Toate elementele de mai sus fac din „2046” un film foarte bun, frumos, ce merita experimentat, chiar daca e in chineza, fapt ce ar putea indeparta  multi oameni.

Etichete: 2046, cronica, extern, filme, Kar Wai Wong, opinii