RENNE: Revista online

Black Swan – Inocenta pierduta in cautarea perfectiunii

Scris de Simona Spiridon

Drumul lung spre perfectiune cere sacrificii si transformari critice. Cam asta ar fi pe scurt lectia predata in Black Swan.

Pe langa o expresie explicita a inocentei transformata in senzualitate periculoasa si inca o bijuterie semnata Darren Aronofsky, Black Swan inseamna mai ales maturitatea actoriceasca atinsa magistral de Natalie Portman. De la micuta Mathilda din Leon, trecand prin misterioasa Alice din Closer, cand pasea timid sa-si ridice primul Glob de Aur, iat-o acum din ce in ce mai aproape de prestigioasa statueta a Academiei Americane de Film.

Black Swan depaseste orice asteptari. Daca la vizionarea trailerului ti-au trecut prin minte cuvinte ca: interesant, intrigant, merita o sansa, ei bine filmul te va lasa mut. Vei intra in pielea fragilei balerine, vei fi cuprins de fiori de placere, de frica si de groaza.

Nina Sayers (Natalie Portman) si-a dedicat intreaga viata baletului. Este izolata in lumea ei roz, construita constiincios de mama sa Erica (Barbara Hershey), o dansatoare mediocra care traieste doar pentru a-si vedea fiica incununata de succes. Odata cu retragerea vedetei Beth MacIntyre (Winona Ryder) de pe scena baletului, rolul Swan Queen din prima productie a sezonului, Lacul lebedelor, ramane liber pentru restul dansatoarelor care tanjesc dupa afirmare.

Regizorul Thomas Leroy (Vincent Cassel) o remarca pe Sayers, dar nu este convins ca ei i se potriveste rolul. Nina este perfecta pentru White Swan, cu fragilitatea si inocenta ei naturala, dar cum ramane cu Black Swan, cealalta fata a lebedei, una provocatoare si agresiva? Reactia pe care Nina o are atunci cand Leroy o saruta fortat, ii ofera acestuia raspunsul: Nina va juca Swan Queen.

Dar de parca tensiunea nu ar fi fost suficienta cu un regizor pretentios, in scena apare inca o balerina, Lily (Mila Kunis), care spre deosebire de Nina, reuseste fara efort sa puna pasiune si seductie in miscarile ei. Fara sa-si dea seama, Nina dezvolta o pseudo-prietenie cu Lily, intrand astfel intr-un joc halucinant si periculos in care sexualitatea si agresivitatea ii ies la suprafata, dar identitatea ii este fragmentata treptat. Latura negativa a personajului sau o urmareste peste tot: pe holul salilor de repetitii, in oglinda, in propria camera, punand stapanire ireversibil pe corpul si pe mintea ei.

Daca inceputul filmului da senzatia unei povesti dragute si emotionante, brusc scenele socante incep sa curga fulgerator si ne pierdem odata cu personajul intre real si ireal, un concret indicator al performantei in cinematografie si poate cea mai fireasca si placuta senzatie pe care ti-o poate da aceasta arta.

As putea sa vorbesc la nesfarsit despre talentul regizorului Darren Aronofsky, despre curajul de a nu-si cenzura ideile, despre psihologia si nebunia lui fascinanta pe care ne-o amintim si din Requiem for a dream. Potrivit unei declaratii facute de Portman, Aronofsky a incercat intentionat sa creeze mici tensiuni intre ea si Mila Kunis pe platoul de filmare, pentru a scoate cat mai multa autenticitate din interpretarile lor ca rivale.

Odata ce actorii isi fac meseria si o fac bine, lui Aronofsky nu i-a ramas decat sa-si alature din nou o echipa profesionista pentru munca din spatele camerelor: Matthew Libatique, care a avut grija de imagine, close-up-urile terifiante pareau sa nu se mai termine, rapiditatea scenelor dramatice, culminand cu seara spectacolului e ametitoare, iar frumusetea dansului cred ca ii va seduce si pe cei care nu prea au tangente cu aceasta componenta a artei si desigur Clint Mansell, a carui coloana sonora, un Tchaikovsky uneori distorsionat, alteori chiar in varianta backwards contribuie esential la delirul din Black Swan. Scenariului i-au trebuit 10 ani pentru a ajunge pe marele ecran, dar fiecare detaliu si-a gasit locul lui, nimic in plus sau in minus, doar cinematografie vie si de inalta clasa.

Nu am niciun dubiu ca Natalie Portman va lua Oscarul, iar cele 5 nominalizari pentru Black Swan vorbesc de la sine. Langa Inception, nu pot decat sa ma bucur ca vad in lista selectata de Academie inca un produs al imaginatiei si inteligentei cinematografice si abia astept sa retraiesc experienta celui mai proaspat thriller marca Darren Aronofsky.

Etichete: balet, Black Swan, cinema, cinematografie, Clint Mansell, Darren Aronofsky, filme, Inception, inocenta, Mila Kunis, Natalie Portman, Oscar, perfectiune, recenzii, senzualitate, Tchaikovsky, Vincent Cassel, Winona Ryder